Perioada „Statelor Combatante” (475-221 î.e.n) din istoria Chinei a fost ultima fază din orânduirea sclavagistă, în care au existat numeroase state independente. În urma unor lupte crâncene, dar şi a unirii acestora, au rămas statele Qin, Qi, Chu, Wei, Yan, Han, Zhao, cunoscute în istorie sub numele de „cele şapte mari puteri”.
Statul Qin a aplicat primul reforma militară şi agricolă, ca urmare, puterea statului a fost repede întărită. În anul 247 î.e.n., Ying Zheng, în vârstă de numai 13 ani, succede la tronul statului Qin. La 22 de ani, când reuşeşte să preia puterea, începe să aplice strategia de anexare a celorlalte şase state şi de unificare a întregii ţări. Între anii 230 î.e.n. şi 221 î.e.n., un interval mai scurt de 10 ani, Ying Zheng elimină unul după altul statele Han, Zhao, Wei, Yan, Chu, Qi şi realizează reunificarea Chinei. În anul 221 î.e.n, ia naştere prima dinastie feudală cu putere centralizată din istoria Chinei – dinastia Qin. Împăratul acesteia, Ying Zheng, mai era cunoscut şi sub numele de Qin Shi Huang (primul suveran august al dinastiei Qin) sau Shi Huangdi.
Reunificarea Chinei de către Qin are o semnificaţie uriaşă în istoria ţării. Primul împărat a transformat ansamblul disparat de state într-un imperiu cu o administraţie centralizată şi unitar din punct de vedere cultural, cu capitala la Xianyang, oraş aflat în apropierea actualului Xi’an, în centrul ţării. Tot atunci, a fost anulată transmiterea ereditară a titlurilor de nobleţe, iar vechile feude au fost împărţite în provincii, administrarea acestora fiind încredinţată unor guvernatori numiţi direct de împărat. În timpul dinastiei Qin,
a fost creat primul sistem administrativ de prefectură, care s-a păstrat în cei 2000 de ani în istoria feudală a Chinei, mai multe denumiri ale ţinuturilor de astăzi fiind stabilite atunci.
Scrierea a fost standardizată şi a devenit obligatorie în administraţia şi şcolile din întreaga ţară. Pentru a favoriza comerţul intern şi integrarea economică, Qin Shi Huang a unificat sistemul de măsuri şi greutăţi, moneda şi a stabilit lungimea osiilor carelor (distanţa dintre făgaşele roţilor de pe drum), ceea ce a contribuit la dezvoltarea economică a întregii ţări, consolidând în acelaşi timp poziţia puterii centrale.
În scopul realizării unificării culturale, au fost puse în afara legii toate şcolile de gândire ce înfloriseră la sfârşitul dinastiei Zhou şi autorizată doar „Istoria Qin” care a primit statut oficial. În anul 213 î.e.n. a început persecuţia confucianiştilor, unii au fost chiar îngropaţi de vii, iar cărţile lor şi ale altor şcoli de filosofie interzise au fost arse, cu excepţia celor aflate în biblioteca imperială.
Pentru a preveni invazia etniilor minoritare din nord, Qin Shi Huang a reparat şi a legat zidurile construite în timpul statelor Qin, Zhao şi Yan, creând Marele Zid de la deşertul din vest la marea din est.
Qin Shi Huang a construit un mausoleu imens în apropierea localităţii Lintong (la 35 kilometri de Xi’an), pentru care au fost trimişi la muncă silnică peste 700.000 de oameni. Situl, scos la lumina zilei în 1974 (tumulul unde se află mormântul lui Qin Shi Huang este încă neexplorat), a dat la iveală o armată de teracotă cu peste 6.000 de soldaţi în mărime naturală, cu caii şi carele lor de luptă.