Spre deosebire de Xia, dinastia Shang (sec.XVI-XI î.e.n.) este mai bine documentată. Shang controla un teritoriu ce cuprindea actualele provincii Henan, Hubei, Shandong, o parte din Shanxi şi Shaanxi şi nordul provinciei Anhui.
În prima jumătate a perioadei Shang, care a durat aproape 600 de ani, capitala dinastiei a fost mutată de câteva ori. Ultima s-a numit Yin, localizată în apropiere de Anyang (provincia Henan). Potrivit cercetărilor arheologice, civilizaţia chineză atinsese deja un nivel ridicat de dezvoltare. Numele dinastiei Shang este legat de două realizări majore: apariţia inscripţiilor ritualice „Jiaguwen”, cunoscute ca inscripţiile pe carapace de broască ţestoasă şi pe diferite oase şi generalizarea folosirii bronzului.
Aceste faimoase inscripţii ritualice sau cu rol de oracol – „Jiaguwen” sunt atestate ca cel mai vechi sistem chinezesc de scriere. Ca orice descoperire epocală, a fost făcută întâmplător. Un ţăran din satul Xiaotun, provincia Henan, în apropiere de Anyang, regiunea de nord a Fluviului Galben, a găsit, la începutul secolului trecut, câteva carapace şi oase inscripţionate. Fiind convins că au puteri tămăduitoare, le-a vândut. Mai târziu, istoricii au recunoscut caracterele gravate pe aceste suporturi şi au început săpăturile sistematice în acel loc şi cercetarea inscripţiilor. Aşa au fost descoperite cele mai vechi urme ale scrierii chinezeşti – aşa-numitele vestigii Yin.
Începând cu anul 1928, au fost găsite zeci de mii de asemenea fragmente. Descoperirea a confirmat faptul că şi în civilizaţia chineză scrisul a avut o strânsă legătură cu practicile ritualice şi cultul divinităţilor.
Divinaţia cu ajutorul oaselor consta în interpretarea de către iniţiaţi a semnelor în forma literei T culcat, inscripţionate pe carapacele de broască ţestoasă. Semnele erau vizibile prin înnegrirea acestora cu ajutorul unui tăciune aprins, aplicat într-un punct de pe partea interioară a carapacei. Aceste şanţuri relevau liniile de forţă ale evenimentului asupra căruia se făcea divinaţia. Până în prezent, au fost scoase la lumină peste 160.000 de asemenea fragmente pe care sunt gravate mai mult de 4.000 de semne. Descifrarea acestora este o muncă titanică, motiv pentru care specialiştii au reuşit descifrarea a doar o mie dintre ele.
Alături de inscripţiile „Jiaguwen”, folosirea bronzului este o altă contribuţie majoră a dinastiei Shang. Tehnologia de fabricare specifică epocii era deja una foarte avansată. Există numeroase vase, recipiente şi cupe ritualice confecţionate din acest material, unele piese atingând dimensiuni de-a dreptul impresionante. Un astfel de recipient din bronz din categoria celor cu patru picioare, are 133 cm înălţime, 110 cm lungime şi 78 cm diametru, piesă descoperită în 1939. Vasul cântăreşte 875 kg şi constituie una dintre capodoperele artei bronzului aflate în patrimoniul Chinei. În epocă, bronzul era un material preţios, motiv pentru care nu era utilizat şi la confecţionarea uneltelor agricole. Astfel că ţăranii au continuat să lucreze pământul cu unelte primitive din lemn şi piatră multe sute de ani după intrarea acestui metal în folosinţă.
Şi cum istoria se repetă, ultimul împărat al dinastiei Shang s-a dovedit a fi tot un tiran. Către mijlocul secolului al XI-lea î.e.n., regele unui stat vasal, Zhou, i-a declarat război. Invadarea capitalei a marcat stingerea dinastiei Shang şi naşterea dinastiei Zhou.