Masajul este una din cele mai vechi tehnici terapeutice. Primele mărturii scrise despre masajul terapeutic au apărut în documentele chineze, egiptene şi indiene, cu 3000 de ani înaintea erei noastre. Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben, care reprezintă „Biblia” medicinei tradiţionale chineze, indică faptul că masajul se folosea pentru alinarea durerilor şi întărirea sistemului de apărare al organismului. Masajul tradiţional chinez este o tehnică veche de peste 5000 de ani, folosită încă din perioada neolitică, păstrată, transmisă şi sistematizată de-a lungul mileniilor. Pe meridianele care constituie reţeaua energetică ce străbate întregul corp şi care leagă diferitele părţi ale corpului şi susţine funcţiile organismului, există puncte care, stimulate prin masaj, reglează funcţionalitatea diverselor organe. Există în jur de 365 de puncte pe fiecare jumătate a corpului, însă o sută sunt cele mai uzitate.
Un alt principiu al medicinei tradiţionale chineze este acela că pe suprafaţa corpului, pe anumite zone, există proiecţia organelor interne. Stimulând aceste zone prin masaj, poate fi influenţată activitatea organelor interne, un principiu pe care se bazează şi practica reflexologiei occidentale. Terapia prin masaj este indicată în traumatisme musculare, articulare, osoase, nevralgii intercostale, sciatică, reumatisme cronice, discopatie lombară, afecţiuni digestive, gastrite, aderenţe intestinale, colopatii spastice, colon iritabil şi altele.
Acţiunea masajului asupra corpului este în primul rând directă, asupra pielii, apoi urmează o acţiune asupra structurilor profunde, iar efectele sunt diferite în funcţie de tipul de masaj şi de manevrele folosite – excitante, stimulante, relaxante, calmante.Terapia prin masaj are următoarele funcţii:
a. Îmbunătăţeşte elasticitatea pielii, o curăţă de impurităţi, dezvoltă funcţiile secretorii prin deschiderea canalelor sudoripare, produce vasodilataţie, iar prin acţiunea asupra terminaţiilor nervoase senzitive are efect de calmare, relaxare.
b. Reglează organele interne ale omului, făcându-le să ajungă din nou la o stare echilibrată, tratând astfel boala şi fortificând organismul.
c. Accelerează circulaţia în arteriole, îmbunătăţind oxigenarea ţesuturilor, favorizând eliminarea deşeurilor toxice şi circulaţia limfatică.
d. Calmează sistemul nervos, produce relaxare, destindere, revigorare. e. Creşte elasticitatea muşchilor şi a oaselor, corectând neregulile în aceste părţi ale corpului.