Acupunctura este o tehnică medicală tradiţională chineză de deblocare a qi-ului prin inserţia de ace în anumite puncte de pe corp, pentru a echilibra forţele antagoniste Yin şi Yang. Se consideră că qi-ul, energia vieţii, curge prin corp urmând 14 căi principale numite meridiane. Când Yin şi Yang sunt în armonie, qi-ul curge liber prin corp, iar persoana este sănătoasă. Când o persoană este suferindă, există o obstrucţie pe unul din aceste meridiane. Medicina tradiţională a identificat aproximativ cinci sute de puncte specifice în care se pot insera ace subţiri, flexibile, dar solide, stimularea acestora putând corecta dezechilibrele din fluxul de qi. Terapia prin acupunctură are o istorie lungă în China. În cărţile vechi este consemnat faptul că mijloacele originale ale acupuncturii erau acele de piatră, care datează din epoca neolitică (8000-4000 de ani în urmă). Astfel de ace de piatră au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice. În perioada Primăverii şi Toamnei (770 î.e.n.-476 î.e.n), însemnările istorice fac deja referire la terapia prin acupunctură.
În perioada Statelor Combatante şi a dinastiei Han de Vest (476 î.e.n-25 e.n), odată cu dezvoltarea siderurgiei, acele de piatră au fost înlocuite cu cele metalice, care au început să se aplice pe scară largă. În dinastia Jin şi dinastiile Sudice şi Nordice (256 e.n.-589 e.n.), au apărut multe lucrări de specialitate şi terapia prin acupunctură a pătruns în Coreea şi Japonia.
În perioada dinastiilor Sui şi Tang (581 e.n.-907 e.n.), acupunctura şi arsura de pelinariţă au devenit o ramură ştiinţifică şi a fost dezvoltată în profunzime. În secolul al XVI-lea, această terapie a fost prezentată în Europa.
După proclamarea Republicii Populare Chineze, în 1949, această ramură a medicinei a înregistrat o puternică dezvoltare. Actualmente, în peste două mii de spitale de medicină tradiţională chineză din China există secţii pentru terapia prin acupunctură. Munca de cercetare a funcţiilor, fenomenelor şi a teoriei acestei terapii a obţinut rezultate valoroase. Astăzi, acupunctura nu mai este doar un mijloc de tratament, ci o metodologie de medicină alternativă, o ştiinţă, o ramură a medicinei.
Moxibustia este un tratament din medicina tradiţională chineză, care presupune arderea de moxă, adică plantă de pelin. Aceasta joacă un rol important în sistemele medicale tradiţionale din China, Japonia, Coreea, Tibet, Vietnam şi Mongolia. Poate fi utilizată, în mod indirect, cu acele de acupunctură sau arsă direct pe pielea pacientului.