Teoria fundamentală a medicinii tradiţionale chineze

Teoria fundamentală a medicinii tradiţionale chineze este o sintetizare teoretică a legităţii vieţii omeneşti şi a schimbărilor simptomelor bolilor. Aceasta cuprinde, în principal, teoria privind echilibrarea celor două principii, Yin şi Yang, cea a meridianelor corpului omenesc, cauzele maladiilor, metode de diagnosticare şi de prevenire a acestora, precum şi de protecţie împotriva bolilor. Conceptele de Yin si Yang au apărut în lucrarea Cartea prefacerilor (Yi Jing), unde scrie următorul lucru: „Orice existenţă ia naştere când cele două forţe străbune, Yin-ul și Yang-ul, se contopesc printr-o transformare logică.” Yin-Yang reprezintă unitatea rezultată din opoziţiile existente în natură sau în orice fenomen. Altfel spus, cuplul Yin-Yang reprezintă un sistem care se bazează pe unitatea formată de doi poli opuşi. Independenţi unul faţă de altul, aceştia nu au nici energie, nici natură materială.

Fiecare fenomen din univers prezintă atât caracterul Yin, cât şi caracterul Yang, de exemplu: cald-rece, mişcare-repaus, activ-pasiv. Conform medicinei tradiţionale chineze, universul, lumea se constituie din schimbarea continuă a forţelor de tip Yin şi Yang. Acestea sunt, în mod normal, în echilibru, niciuna nu poate exista fără cealaltă, deoarece se menţin reciproc, ele sunt contrare, dar complementare. „Yin şi Yang pot fi deosebite, dar nu şi separate“, aflăm din lucrarea Tratat de medicină internă al Împăratului Galben. Echilibrul între Yin şi Yang este baza menţinerii funcţionării normale a omului.

Teoria qi-ului sau a celor cinci planete (Venus, Jupiter, Mercur, Marte şi Saturn) şi a celor şase elemente ale naturii (vântul, frigul, căldura, umezeala, uscatul şi focul) studiază influenţele pe care le exercită fenomenele astronomice şi meteorologice asupra organismului uman. Qi-ul este energia vieţii.

În mentalitatea chinezilor, tot ce există în univers se constituie din această energie. În corpul uman, qi-ul are mai multe funcţii importante – hrăneşte, protejează organele, ajunge în fiecare celulă. Această energie, deosebită de aerul respirat, este considerată de către medicina tradiţională chineză ca fiind forţa motrice ce întreţine activităţile vitale ale corpului uman.

Baza este energia pe care organismul o câştigă la începutul vieţii sale, în timpul formei sale embrionare şi provine de la părinţi, putând fi echivalată cu moştenirea genetică, iar restul de qi necesar se obţine din aer şi din hrană. Astfel, dacă am moştenit o bază puternică, trăim corect, facem exerciţii de respiraţie, ne alimentăm adecvat, energia din noi, cea care ne hrăneşte, va fi puternică, iar corpul şi spiritul nostru vor fi sănătoase.