Industrializarea de mare amploare a început în China acum o jumătate de secol. Populaţia numeroasă şi dezvoltarea rapidă au dus însă la apariţia unor probleme legate de mediul înconjurător şi de resurse. Astfel, principalele efecte ale industrializării rapide din China sunt: accentuarea eroziunii solului, extinderea suprafeţei terenurilor deşertificate, reducerea vizibilă a pădurilor, distrugerea vegetaţiei naturale, diminuarea diversităţii biologice, accelerarea dispariţiei unor specii de plante şi animale, agravarea poluării apei şi aerului.
La începutul anilor ’70, sub imboldul Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu, China a declanşat activităţile de protecţie a mediului înconjurător. După mai bine de 40 de ani de dezvoltare, a fost constituit un sistem juridic şi au fost stabilite politici privind prevenirea poluării şi protecţia resurselor. Investiţiile destinate ocrotirii mediului au sporit continuu, în contextul în care guvernul chinez a luat decizia strategică de a întări protecţia mediului, pentru a menţine o relaţie armonioasă între om şi natură, concomitent cu realizarea dezvoltării rapide şi sănătoase a economiei şi societăţii.