Construcţiile imperiale sau palatele sunt de o frumuseţe uimitoare, sunt grandioase, simbolizând autoritatea puterii imperiale şi satisfăcând exigenţele de viaţă ale împăraţilor.
Începând cu dinastia Qin, palatele au devenit locuinţele împăraţilor şi familiilor lor, precum şi centre de exercitare a puterii imperiale. Astfel, amploarea construcţiilor imperiale a crescut din ce în ce mai mult. Palatele reflectă gândirea chineză antică şi oferă multe exemple ale acesteia. Sălile mari pavate cu marmură şi decorate cu desene şi picturi fine, acoperişurile imense cu olane smălţuite de culoare galben-aurie, transmit mesajele simbolice şi cosmice ale vechilor texte – terasele sunt pământul, acoperişul este cerul.
Pentru a reflecta autoritatea puterii împăratului şi principiul ierarhiei, palatele din China antică respectă cu stricteţe un plan simetric pe o axă. Sălile construite în jurul acesteia sunt imense şi frumoase, iar cele laterale sunt relativ mici şi simple. În faţa construcţiilor imperiale, pe partea stângă, este ridicat templul strămoşilor, unde împăraţii se închină acestora, iar pe partea dreaptă se află altarul unde este venerat zeul pământului şi al grânelor. Grupul de construcţii imperiale are două părţi. Cea din faţă este locul unde împăraţii desfăşurau activităţile administrative şi organizau diferite ceremonii şi ritualuri. Partea din spate era rezervată locuinţei împăratului şi familiei sale.
Odată cu trecerea timpului şi din cauza necontenitelor războaie, s-au păstrat puţine construcţii imperiale în China. Pe lângă Palatul Imperial din Beijing, mai există Palatul Imperial din Shenyang. De asemenea, în oraşul Xi’an mai există vestigiile unor palate din dinastiile Han şi Tang.