Minoritățile naționale au multe sărbători. De exemplu, tibetanii petrec Anul Nou după calendarul tradițional propriu, cei de naționalitate dai au Festivalul Stropitului cu Apă, naționalitatea miao, Festivalul Torțelor, naționalitatea bai, Târgul Lunii Martie, cei din minoritatea zhuang, Festivalul Cântecelor, iar mongolii celebrează Nadam. Locuitorii acestor regiuni beneficiază de zile libere cu prilejul anumitor sărbători, cum sunt Anul Nou după calendarul tibetan și sărbătoarea musulmană Corban.
Sărbătoarea Stropitului cu Apă
Sărbătoarea Stropitului cu Apă este de fapt Anul Nou la minoritatea dai din provincia Yunnan, sud-vestul Chinei, cu cea mai mare influență, răspândire și de cea mai mare amploare dintre sutele de festivaluri ale minorităților naționale din această provincie.
La minoritatea dai, sărbătoarea începe în a treia zi după Anul Nou, în 15 aprilie după calendarul gregorian. În această zi, fetele dai, de altfel rezervate ca prezență pe parcursul anului, se stropesc reciproc cu apă curată, pentru a se spăla de problemele anului care se încheie și pentru a avea parte de lucruri bune în cel care vine. Sărbătoarea Stropitului cu Apă s-a transformat, astăzi, într-un carnaval. Participanții, cu găleți în mâini sau lighene pline cu apă, stropesc din cap până-n picioare pe oricine le iese în cale. Persoana stropită nu se supără, dimpotrivă, face la fel. Pe stradă și în parcuri, oamenii aleargă cu gălețile în mâini și se stropesc reciproc. Peste tot se aud râsete, chiote de bucurie și urări, toate stropite cu apă.
Sărbătoarea Torței
În luna iunie, după calendarul tradițional chinezesc, minoritatea yi organizează un mare carnaval pentru a marca Sărbătoarea Torței, care cade în lunile iulie și august după calendarul gregorian. Pregătirile încep devreme, uneori chiar înainte de luna iunie. Sunt alese animalele ce urmează a fi sacrificate în timpul acestei mari sărbători, care începe de obicei din 24 iunie. Fetele cumpără materialele necesare confecționării ținutelor de sărbătoare, pe care majoritatea le croiesc și cos singure. În 24 iunie, etnicii yi sacrifică porci și oi și prepară un fel de prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un tur în jurul cocinei de porci și a grajdului de vite, pentru a atrage norocul și a avea prosperitate. Acesta este, de fapt, adevăratul moment al începerii sărbătorii. A doua zi este Ziua îndrăgostiților, în care băieții fac cadouri fetelor. Acestea, în schimb, cumpără vin pentru băiatul pe care îl plac. Se întâmplă ca un băiat să primească vin de la mai multe fete, dar el va bea doar vinul oferit de fata pe care o place la rândul lui. Cel mai așteptat moment este concursul de frumusețe. Fetele, îmbrăcate în costume naționale și ținând în mână câte o umbrelă, apar pe o peluză cântând și dansând. Concursul este arbitrat de vârstnicul satului. Etnia yi are propriile criterii de frumusețe: câștigătoarea trebuie să fie înaltă, cu pielea bronzată, ochii mari cu gene lungi, nasul frumos și să aibă o ținută elegantă. În cadrul acestei sărbători, luptele sunt un mare eveniment. Băieții, cu o eșarfă albastră-albă pe umeri, purtând un cordon colorat la brâu și o pălărie din bambus cu ciucure roșu pe cap, se adună să stabilească cine este cel mai bun la luptă. În timpul sărbătorii au fost adoptate și alte manifestări pe lângă cele tradiționale, ca de exemplu luptele cu tauri, cursele de cai și tirul.
Târgul Cântecelor
Târgul Cântecelor este o manifestare tradițională din Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang din sud-vestul Chinei. În cadrul sărbătorii, pe lângă interpretarea specifică în stil antifonic, se mai organizează și alte manifestări festive. Ținutul Wuming din sudul regiunii este una dintre zonele de obârșie ale acestui festival. Aici se adună anual sute de tineri, fete și băieți, îmbrăcați în costume tradiționale, la un fel de ,,târg al cântecelor’’, transformând locul într-o uriașă scenă a bucuriei. Conform legendei, a fost odată o frumoasă fată de etnie zhuang, care avea o voce plăcută și cânta foarte frumos. Părinții își doreau un ginere priceput și el la muzică, așa că, au organizat o întrecere în cântece. Aflând vestea, mulți tineri au venit să participe la ineditul concurs. Tradiția s-a transmis apoi din generație în generație, devenind o manifestare periodică a minorității zhuang. Târgul Cântecelor se organizează în 3 martie sau 5 mai, după calendarul tradițional chinezesc și cuprinde mai multe activități festive. Printre acestea se numără aruncatul cu Xiuqiu, lansarea de petarde și artificii și dansul cu prăjina de bambus. Cu ocazia acestei sărbători se prepară diferite delicatese culinare, iar prietenii și rudele sunt invitate la masă și să închine împreună un pahar.
Sărbătoarea Trei Martie
Trei Martie este o sărbătoare tradițională a etniei li din provincia Hainan și cade, conform numelui, în a treia zi din a treia lună a anului potrivit calendarului tradițional chinezesc. Tineri îmbrăcați în straie de sărbătoare vin de la sute de kilometri, într-un loc stabilit dinainte, care poate fi pe malul apei sau într-o poiană de la munte, și îl transformă într-un loc de petrecere. Ei își exprimă prin cântece bucuria pentru viață și dragostea.
Sărbătoarea Corban
Sărbătoarea Corban este Anul Nou la musulmani. Cuvântul înseamnă mai exact „Sărbătoarea sacrificiilor”. Naționalitățile care o respect sunt hui, uigură, kazahă, uzbecă, tadjică, tatar, kârgâză, sala și dongxiang, de religie islamică. După calendarul islamic, Corban cade în data de 10 decembrie. În preajma sărbătorii, se face curățenie mare în gospodării și se prepară diferite mâncăruri și prăjituri. În dimineața zilei de Corban, musulmanii fac baie, se îmbracă în haine noi și se duc la moschee pentru a asculta fragmente din Coran. Fiecare familie taie oi, cămile sau vaci și împarte carnea la rude, prieteni sau musafiri. Naționalitatea uigură organizează în zilele de Corban un festival al cântecelor. Kazahii, kârgâzii, tadjicii și uzbecii participă la curse de cai, lupte și întreceri în prinderea oilor.
Bairamul mic
Bairamul mic este sărbătoarea comună a naționalităților hui, uigură, kazahă, uzbecă, tatar, kârgâză, sala, dongxiang și bao'an. Aceasta are loc la începutul lunii octombrie, după calendarul islamic. În fiecare an, în luna septembrie este Ramadanul. Timp de 29 sau 30 de zile, musulmanii mănâncă numai înainte de răsăritul soarelui, iar ziua nu mănâncă și nu beau nimic și nici nu fumează. Aceste restricții nu sunt valabile pentru copii, bătrâni și femei aflate în perioada menstruației. În schimb, aceștia nu au voie să mănânce în locuri publice. Bolnavii și cei aflați în călătorie nu au obligația să respecte aceste reguli, însă trebuie să recupereze ulterior această perioadă.
Seara, când cântă muezinul, oamenii pot să mănânce. De obicei, în această perioadă au loc nunțile.
Anul Nou la tibetani
Anul Nou este cea mai importantă sărbătoare a naționalității tibetane, care începe la 1 ianuarie conform calendarului tibetan și durează 15 zile. Dis-de-dimineață, băieții și fetele se îmbracă în haine noi și își urează reciproc „La Mulți Ani!”. Tibetanii se duc apoi la templele din apropierea casei sau ies pe stradă cântând și dansând. Un element interesant este că nu fac vizite rudelor cu această ocazie.
Festivalul Nadam al naționalității mongole
Festivalul Nadam este sărbătoarea anuală tradițională a locuitorilor de naționalitate mongolă din Mongolia Interioară, Provinciile Gansu, Qinghai și Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură. Aceasta are loc, de obicei, în iulie și august. În limba mongolă „Nadam” înseamnă „distracție” și este totodată sărbătoarea anuală a păstorilor reuniți din stepele mongole. În perioada festivalului Nadam, oamenii participă mai întâi la o ceremonie religioasă, după care încep cursele de cai, luptele în stil mongol și competițiile de tras cu arcul. În 2010, Nadam a fost înscris pe Lista UNESCO a Patrimoniului Cultural intangibil al umanității.