Pe misteriosul podiş Qinghai-Tibet, în Lhasa, tronează un palat impresionant, situat la cea mai mare altitudine din lume. Este vorba despre Palatul Potala, o construcţie impunătoare în stil budist tibetan.
Palatul Potala a fost construit în secolul al VII-lea de regele tibetan Songtsän Gampo, pentru a o întâmpina pe viitoarea sa soţie, prinţesa Wencheng din dinastia Tang. Situat pe versantul Muntelui Roşu din Lhasa, la o altitudine de 3.700 m, palatul are o suprafaţă de 360.000 m2 şi este alcătuit din două palate, unul Roşu şi altul Alb.
În partea centrală a complexului de palate, pe punctul cel mai înalt al Muntelui Roşu, se găseşte Sala Budistă sub formă de peşteră, unde sunt amplasate statuile lui Songtsän Gampo, a prinţesei Wencheng, a prinţesei nepaleze Bhrikuti Devi şi a lui Mgar stong-btsan yul-srung, unul dintre miniştrii lui Songtsän Gampo, toate realizări artistice din secolul a VII-lea.
Palatul Potala este o construcţie de tip budist tibetan, care include şi trăsături caracteristice construcţiilor naţionalităţii han, fiind o ilustrare a înrudirii celor două naţionalităţi, mărturie a unităţii dintre cele două etnii. Povestea întâmplărilor de acum mai bine de 1300 de ani circulă şi în zilele noastre, în rândul ambelor naţionalităţi.
În secolul al VII-lea, Tibetul era condus de regele Songtsän Gampo, fondatorul Regatului Tibetan. Pentru a stabili relaţii de prietenie cu dinastia Tang şi a avea acces la tehnica şi cultura avansată a ţării vecine, Songtsän Gampo îşi propune să ceară mâna prinţesei Wencheng. Ministrul Mgar stong-btsan yul-srung, trimis cu daruri să ceară mâna prinţesei, ajunge la Chang’an, astăzi oraşul Xi’an, capitala dinastiei Tang. Acolo, află că nu este singurul trimis în acest scop, alte câteva ţări vecine imperiului Tang trimiseră, de asemenea, soli pentru a o peţi pe prinţesă. Împăratul Taizong decide să-i supună unui examen de inteligenţă pe trimişii diferitelor ţări, pentru a-l alege pe viitorul ginere, aşa că a pregătit trei întrebări. Cel care urma să răspundă corect la toate, primea dreptul de a o peţi pe prinţesă.
Iată prima întrebare pusă de împărat: „În curte este o bucată de lemn cu aceeaşi grosime la ambele capete. Care capăt este dinspre rădăcină şi care din partea de sus ale lemnului?” Mgar stong-btsan yul-srung a pus trunchiul de lemn în apă. Cum partea cu rădăcina avea o densitate mai mare, s-a scufundat puţin în apă, iar celălalt capăt a plutit. Astfel, i-a fost uşor să dea răspunsul corect.
Pentru a doua întrebare, împăratul a scos o bucată de jad, cu un orificiu mic, întreaga bucată fiind străbătută de un canal subţire sub formă de labirint. Cine putea să introducă o aţă prin acest labirint astfel incât aceasta să străbată de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câştigător. Toţi trimişii au luat câte o bucată de aţă şi au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă la una dintre ieşirile minusculului labirint puţină miere şi a legat aţa de o furnică pe care a aşezat-o la celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere şi trăgând aţa după ea până la celălalt capăt al labirintului.
A treia întrebare: „O sută de iepe şi o sută de mânji sunt puşi împreună într-un grajd. Cine reuşeşte să identifice care iapă este mama fiecărui mânz va fi declarat învingător.” Solii s-au gândit la toate metodele posibile. Unii au încercat după culoarea cailor, alţii după asemănarea dintre iapă şi mânz, dar în zadar. Mgar stong-btsan yul-srung a despărţit mai întâi iepele de mânji. După o noapte, a permis iepelor una după alta să intre în grajdul unde erau mânjii. Când mânzul îşi vedea mama, imediat se ducea la ea pentru a fi alăptat, astfel că fiecare iapă şi-a găsit uşor mânzul.
Mgar stong-btsan yul-srung a răspuns corect la toate cele trei întrebări, dar împăratul nu s-a lăsat şi i-a pus o întrebare suplimentară. I-a cerut s-o recunoască pe prinţesa Wencheng dintre cele 500 de curtezane cu feţele acoperite de voal. Mgar stong-btsan yul-srung ştia că prinţesa are obiceiul să păstreze în buzunar o mirodenie anume, pentru că îi plăcea mirosul acesteia şi mai ştia că şi albinele sunt atrase de acest miros. Astfel, Mgar stong-btsan yul-srung a luat câteva albine şi a trecut pe lângă cele 500 de curtezane. Când a ajuns în faţa prinţesei Wencheng, albinele s-au îndreptat către buzunarul ei. Astfel, a recunoscut-o imediat pe prinţesă.
Împăratul l-a plăcut în mod deosebit pe trimisul Tibetului pentru înţelepciunea de care a dat dovadă, fiind convins că regele care are un asemenea demnitar înţelept nu poate fi decât şi mai înţelept, aşa că a încuviinţat să o mărite pe fiica sa, Wencheng, cu regele tibetan Songtsän Gampo.
Fericit, regele a dat ordin să fie construit un palat cu 999 de camere, pentru a o întâmpina pe prinţesa Wencheng. Aşa a fost ridicat Palatul Potala. Această minunată poveste este redată expresiv pe frescele din interiorul palatului.