În centrul Beijingului tronează un ansamblu de construcţii istorice impunătoare, un complex arhitectonic armonios, numit Palatul Imperial de Iarnă, mai cunoscut însă sub numele de Oraşul Interzis. Există numeroase istorii interesante legate de construirea palatului.
Palatul Imperial de Iarnă din Beijing a fost construit între anii 1406-1420, la ordinul împăratului Zhu Di, al doilea împărat al dinastiei Ming. Până în anul 1911, când dinastia Qing, ultima dinastie feudală din China a fost răsturnată, au locuit aici 24 de împăraţi din dinastiile Ming şi Qing.
Cu o suprafaţă de peste 720.000 m2, Palatul de Iarnă din Beijing are o lungime, de la sud la nord, de aproximativ 1000 m şi o lăţime, de la est la vest, de aproximativ 800 de metri. Este înconjurat de un zid înalt de peste 10 m şi de un curs de apă cu o lăţime de peste 50 m. Palatul a fost construit conform ritualurilor riguroase, normelor politice şi eticii societăţii feudale chineze din acea perioadă. În privinţa amplasării, amplorii, formei arhitectonice, culorii, finisajelor şi mobilierului, palatul întruchipează puterea suverană şi ierarhia imperială.
Cele mai impunătoare construcţii ale acestui obiectiv sunt cele trei săli: Sala Armoniei Supreme, Sala Armoniei Perpetue şi Sala Armoniei Constante, unde împăraţii organizau ceremonii şi petreceri grandioase, ca manifestare a puterii. Sala Armoniei Supreme este una dintre cele mai impunătoare construcţii şi centrul Oraşului Interzis. În faţa acesteia se întinde
o piaţă de 30.000 m2. Ridicată pe o platformă din piatră, înaltă de 8 m, construcţia are la rândul ei o înălţime de aproape 40 m, fiind cea mai înaltă construcţie din incintă. În cultura chineză, dragonul reprezintă puterea cerească, iar împăraţii erau numiţi şi „fii ai împăratului ceresc sau ai dragonului”. La ornamentarea Sălii Armoniei Supreme au fost folosite numeroase reprezentări ale dragonilor – aproximativ 13.000.
Construcţiile Palatului Imperial de Iarnă cuprind 9.999,5 încăperi. În antichitatea chineză se considera că palatul ceresc avea 10.000 de încăperi, iar împăratul, în calitate de fiu al împăratului ceresc, nu trebuie să-l depăşească pe suveranul ceresc şi de aceea palatul lui are cu o jumătate de încăpere mai puţin decât cel ceresc.
Cum Palatul Imperial de Iarnă este construit din lemn, prevenirea şi stingerea unui eventual incendiu au fost tot timpul în atenţia constructorilor şi demnitarilor, care au adoptat fel de fel de soluţii anti-incendiu. Una dintre acestea a fost proiectarea a patru rânduri de case cu pereţii din piatră, cu rol de zid în calea răspândirii focului. O altă măsură o constituie amplasarea a 308 vase mari din bronz, în diferite colţuri ale palatului, pline în permanenţă cu apă. În timpul iernii, apa din vase era încălzită făcându-se foc sub acestea, pentru ca apa să nu îngheţe.
Construcţiile Palatului Imperial de Iarnă sunt exponentul geniului şi ingeniozităţii proiectanţilor, evidente în modul de realizare a structurii construcţiilor, a acoperişurilor mari şi mici şi a pieselor ornamentale de toate mărimile şi formele.
Însemnările istorice arată că la construirea palatului au participat în jur de 100.000 de meşteri şi aproximativ 1.000.000 de muncitori. Materialele de construcţie au fost aduse din diferite regiuni ale ţării. În spatele Sălii Armoniei Constante se găseşte o lespede de piatră de 300 tone, cu o suprafaţă continuă de peste 50 m2, pe care sunt sculptaţi munţi, ape, nori şi nouă dragoni jucându-se. Această bucată de stâncă a fost adusă dintr-o zonă muntoasă aflată la 100 km de Beijing. Cum în acele vremuri nu putea fi vorba de mijloace de transport agabaritic, pentru transportarea acesteia s-a apelat la o metodă ingenioasă. În cursul iernii au fost săpate puţuri la distanţe de câteva zeci de metri, apa din acestea era scoasă şi aruncată pe drum ca să îngheţe. Apoi, mii de oameni împreună cu peste o mie de cai şi catâri au tras plutele de care era legat colosul de piatră şi au reuşit într-o lună să ajungă cu lespedea de stâncă la Palatul de Iarnă.
Oraşul Interzis sau Palatul Imperial de Iarnă a devenit simbolul culturii naţiunii chineze, concepţia şi construcţiile de aici fiind unice în lume.