Confucius este fondatorul şcolii şi învăţământului confucianist din China şi unul din cei mai mari filosofi ai lumii. Templul, Reşedinţa şi Pădurea lui Confucius sunt locurile unde împăraţii chinezi dar şi oamenii de rând din toate perioadele istorice ulterioare marelui filosof au venit pentru a onora memoria acestei personalităţi.
În anul 478 î.e.n., la un an după moartea lui Confucius, regele statului Lu a transformat casa lui Confucius într-un templu, unde sunt expuse şi obiecte personale şi instrumente de scris folosite de Confucius.
Templul Confucius de la Qufu, provincia Shandong, cu o lungime de la nord la sud de peste 1.000 m şi o suprafaţă de aproximativ 100.000 m2, are aproape 500 de camere. Acesta este al doilea mare complex arhitectonic antic existent în China, după Palatul Imperial de Iarnă din Beijing. Construcţiile templului au o configuraţie arhitectonică similară curţilor imperiale, cele principale fiind amplasate pe o linie axială nord-sud, iar cele auxiliare fiind situate simetric pe ambele părţi ale axului. Templul Confucius are nouă rânduri de case, curţi şi cinci intrări. „Nouă” este cea mai mare cifră impară, număr care era folosit în societatea feudală chineză doar de împăraţi şi de curtea imperială, însă pentru Templul Confucius s-a făcut o excepţie.
Reşedinţa lui Confucius se găseşte în apropierea templului şi a fost locuită de mai multe generaţii de urmaşi ai marelui gânditor. Construită în timpul dinastiilor Song şi Jin (sec. XII şi XIII), reşedinţa este o locuinţă nobiliară tipică, ce acoperă o suprafaţă de 50.000 m2, are aproape 500 de pavilioane, săli şi camere de diferite tipuri şi mărimi. Construcţiile ce compun reşedinţa au o trăsătură specifică în ceea ce priveşte repartizarea. Partea din faţă a ansamblului este destinată activităţilor şi serviciilor publice, iar cea din spate vieţii private. În reşedinţă sunt păstrate o mare cantitate de documente, obiecte şi confecţii preţioase din toate perioadele istorice de la ridicarea edificiului, bunuri de o mare valoare istorică şi culturală.
Pădurea lui Confucius este locul unde se află mausoleul familial, fiind complexul funerar cu cea mai mare suprafaţă şi cea mai lungă durată de folosire din lume. Mausoleul datează de peste 2500 de ani, ocupă o suprafaţă de aproape 2 km2 şi adăposteşte peste 10000 de morminte. Aici sunt păstrate peste 5.000 de pietre funerare cu înscrisuri şi texte gravate. Pentru că în incinta mausoleului a crescut o pădure de pini şi chiparoşi, a căpătat denumirea de pădure. Ansamblul funerar este nepreţuit pentru cercetarea evoluţiei politice, economice şi culturale şi a obiceiurilor funerare din istoria Chinei.
Templul, Reşedinţa şi Pădurea lui Confucius reprezintă un patrimoniu cultural, cu un bogat conţinut şi o valoare istorică deosebită. Pe raza acestor monumente au crescut peste 17 mii de arbori seculari, ce stau mărturie istoriei, constituind totodată un material preţios pentru cercetările ecologice şi dendrologice din China antică.
Templul, Reşedinţa şi Pădurea lui Confucius, cunoscute prin istoria îndelungată, dimensiunile impresionante şi valoarea ştiinţifică, au fost incluse de UNESCO pe Lista Patrimoniului Mondial în anul 1994.