Grupul de grote Mogao de la Dunhuang, nord-vestul Chinei, este o lucrare de mare amploare, având cel mai bogat conţinut dintre cele patru grupuri de grote cu statui budiste şi obiecte de artă descoperite în China. Mogao este chintesenţa artei sculpturii în piatră, cu reprezentări artistice ce reflectă viaţa culturală şi spirituală a peste zece dinastii, pe o durată de o mie de ani, fiind de asemenea, monumentul budist de cea mai mare amploare la nivel mondial şi păstrat în cele mai bune condiţii.
În suburbia oraşului Dunhuang, provincia Gansu, din nord-vestul Chinei, se găseşte Muntele Mingsha. Pe versantul estic al acestuia, pe o lungime de aproximativ doi kilometri, sunt săpate pe cinci niveluri numeroase grote cu basoreliefuri, sculpturi, statui budiste şi picturi murale.
Grotele Mogao sunt o adevărată galerie de artă, construcţia acesteia începând în perioada antichităţii şi devenind depozitarele unui tezaur uriaş de fresce şi sculpturi. În timpul construirii grotelor au fost sculptate un mare număr de basoreliefuri budiste şi realizate numeroase picturi murale, unele de foarte mare întindere. În ciuda timpului îndelungat şi a distrugerii artificiale, sunt încă bine păstrate în jur de cinci sute de grote, cu aproape 50.000 m2 de picturi murale şi peste 2.000 de basoreliefuri. Statuile au o expresivitate deosebită, costume variate şi prezintă metode diferite de realizare, reflectând stilul artistic al epocii care le-a produs. Picturile murale de la Mogao sunt de o grandoare deosebită, iar dacă ar fi puse cap la cap, s-ar forma o galerie lungă de aproape 30 km.
Situate într-o regiune îndepărtată, grotele n-au atras atenţia lumii decât la începutul secolului al XX-lea, când a fost descoperită o bibliotecă, parte a tezaurului de la Mogao.
În anul 1900, un credincios budist pe nume Wang, a descoperit din întâmplare o peşteră care l-a intrigat datorită formei intrării ce nu părea una naturală, loc care a fost denumit ulterior „Peştera bibliei tibetane”. În această peşteră de formă pătrată, cu latura de trei metri, au fost depozitate cărţi religioase, ţesături şi broderii, picturi şi desene, statui şi multe alte obiecte preţioase, în total peste 50 de mii de piese. Conform specialiştilor, cărţile datează din perioada secolelor IV-XI, conţinutul acestora referindu-se la aproape toate domeniile sociale – istorie, geografie, politică, situaţia şi istoria naţionalităţilor, tratate de artă militară, lucrări de lingvistică, literatură şi artă, religie, medicină şi farmacologie, ştiinţă şi tehnologie din China, Asia Centrală, Asia de Sud şi Europa, fiind apreciate ca o „enciclopedie a epocii medievale”.
Wang a scos câteva obiecte din grotă astfel că vestea descoperirii s-
a răspândit repede, atrăgând atenţia multor persoane interesate, în special străini. În următorii 20 de ani, un mare număr de aventurieri în căutare de comori din Rusia, Marea Britanie, Franţa, Japonia şi Statele Unite au sustras în jur de 40.000 de cărţi budiste şi numeroase fragmente cu picturi murale, sculpturi, producând distrugeri catastrofale în complexul de grote Mogao. În prezent, sunt păstrate sau expuse obiecte şi relicve de la Dunhuag în numeroase biblioteci şi muzee din Marea Britanie, Franţa, Rusia, India, Germania, Danemarca, Suedia, Coreea de Sud, Finlanda, SUA şi din multe alte ţări, totalizând două treimi dintre artefactele grotei cu cărţi tibetane.
În ultimii o sută de ani, arta grotelor de la Dunhuang a devenit temă de cercetare pentru experţii chinezi şi străini, care au început un studiu sistematic aici, cercetări ce au dus la rezultate ştiinţifice de anvergură.
Întrucât grotele Mogao fac parte din tezaurul culturii chineze, guvernul a luat măsuri ample pentru protejarea lor. În 1987, UNESCO a inclus grotele Mogao pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial. La poalele muntelui, în faţa grotelor Mogao, a fost construit un complex expoziţional unde sunt expuse obiecte de artă de la Dunhuang, iar vizitatorii vin de pretutindeni pentru a vedea grotele Mogao, cel mai mare tezaur al artei budiste din întreaga lume.