Localitatea Zhoukoudian, unde au fost descoperite fosile de antropoid, denumit de cercetători „Omul de la Beijing (Peking)”, se află în Munţii Longgu, la 48 km sud-vest de capitala Beijing, o regiune deluroasă cu roci calcaroase, unde s-au format în timp multe peşteri şi caverne. Una dintre peşterile naturale, cu lungimea de la est la vest de aproximativ 140 m, a primit numele de „Homo Antropoidus Cave”. Cercetătorul suedez Johann Gunnar Andersson a fost primul care a descoperit în această peșteră, în 1921, fosile de antropoid. Această peşteră a fost numită ulterior de arheologi „Locul numărul 1. de la Zhoukoudian”.
În anul 1929, paleoantropologul chinez Bei Wenzhong a descoperit aici o calotă craniană întreagă a antropoidului numit „Omul de la Beijing (Peking)". Descoperirea a fost considerată de către savanţii în domeniu una dintre cele mai importante în istoria paleoantropologiei din lume. Regretabil e faptul că în timpul războiului japonez de agresiune asupra Chinei, craniul antropoidului de Beijing s-a pierdut fără urmă.
În peştera antropoidului de la Beijing au fost identificate şi semne de folosire a focului. Această descoperire a avansat istoria folosirii focului de către om cu câteva sute de mii de ani în urmă. Au fost identificate urme de folosire a focului în cinci straturi de săpături, plus trei depozite de cenuşă şi o mare cantitate de oase arse. Stratul cel mai gros de cenuşă atinge şase metri. Toate acestea arată că „Omul de la Beijing’’ cunoştea utilitatea focului.
La Zhoukoudian au fost descoperite numeroase fosile: 16 cranii, 15 oase de maxilar, 157 dinţi, precum şi o mare cantitate de fragmente de oase, aparţinând unui număr de 40 de antropoizi, descoperiri care au furnizat date preţioase pentru cercetarea evoluţiei biologice şi dezvoltării culturale din perioada timpurie a omului.
În urma cercetărilor asupra fosilelor şi obiectelor de la Zhoukoudian, rezultă că antropoidul Beijing a trăit acum 700000-200000 de ani, în Paleoliticul Inferior. Volumul mediu al craniului acestuia este de 1088 ml, faţă de 1400 ml cât are craniul omului modern. Potrivit estimărilor, antropoidul de la Beijing avea înălţimea de aproximativ 156 cm la bărbaţi şi 150 cm la femei. Antropoidul de la Beijing a folosit, se pare, cel mai devreme focul şi putea vâna animale mari; ca să-şi confecţioneze arme şi unelte, prelucra pietrele prin metoda cioplirii şi şlefuirii şi arareori prin găurire. Durata de viaţă a ,,Omului de la Beijing’’ a fost scurtă. Calculele arată că 68,2% dintre ei au murit înainte de a împlini 14 ani, doar 4,5% depăşind vârsta de 50 de ani.
În 1930, în partea superioară a munţilor Longgu au fost descoperite fosile de antropoizi care au trăit acum 20000 de ani. Ei au fost numiţi „Oamenii cavernelor din vârful munţilor”. În anul 1973 au fost exhumate în zonă fosile de antropoizi numiţi „Omul nou de peşteră”, ceea ce arată continuitatea şi evoluţia antropoidului Beijing.
Cercetările arheologice demonstrează că antropoidul de la Beijing a trăit cu aproape 690000 de ani în urmă şi a creat cultura Paleoliticului inferior, având o influenţă profundă şi durabilă asupra dezvoltării culturii Paleoliticului în partea de nord a Chinei. Vestigiile antropoidului cunoscut ca „Omul de la Beijing, de la Zhoukoudian” au fost incluse în decembrie 1987 pe Lista Patrimoniului Mondial.