De la sfârşitul secolului al V-lea până la sfârşitul secolului al VI-lea e.n., budismul a câştigat mulţi adepţi în China. Atât oficialităţile, cât şi populaţia contribuiau la construirea de temple şi realizarea de sculpturi budiste. Grotele cu basoreliefuri de la Yungang, oraşul Datong, provincia Shanxi, din nordul Chinei, reprezintă un patrimoniu cultural lăsat moştenire din această perioadă prolifică.
Grotele cu basoreliefuri de la Yungang sunt localizate pe versantul sudic al muntelui Wuzhou, în Datong, provincia Shanxi. Excavarea acestora a început în anul 453, dar întreg ansamblul de sculpturi a fost realizat pe o durată de aproape o sută de ani.
Grotele de aici au o amploare impresionantă. Pe o lungime de o mie de metri de la est la vest sunt 45 de spaţii săpate cu peste 51.000 de statui.
Sculpturile, obiectele şi picturile murale sunt bogate în conţinut şi deosebite ca realizare, reprezentând de asemenea un tezaur artistic din perioada Chinei antice. Aceste obiecte de artă pot fi împărţite după momentul realizării în: perioada timpurie, de mijloc şi târzie, fiecare perioadă de realizare având trăsături specifice. Cele din prima perioadă sunt impunătoare, cu un aspect specific celor din regiunile vestice ale Chinei. Lucrările din cea de-a doua etapă au un stil artistic complex şi variat. Sunt lucrate cu multă migală şi ornamentate bogat. Obiectele din ultima perioadă au dimensiuni mai mici, dar personajele realizate au înfăţişare atrăgătoare, realizate la o scară corespunzătoare, fiind un exemplu al artei sculpturale în piatră din partea nordică a ţării. În plus, sculpturile ce înfăţişează dansatori şi cântăreţi, piese de teatru şi acrobaţii reprezintă o mărturie a circulaţiei ideilor budiste şi o reflectare a vieţii social-economice din perioada respectivă.
Arta grotelor de la Yungang, împărţită în cele trei etape, poartă o amprentă istorică ce certifică pătrunderea artei budiste din India şi din Asia Centrală şi dezvoltarea acesteia în China. De asemenea, reflectă procesul de popularizare şi de creare a unui specific naţional al figurilor budiste în China, stilurile artistice contopindu-se şi formând „Modelul Yungang”, care a constituit un punct de cotitură în dezvoltarea artei budiste în ţară. Sculpturile după modelul construcţiilor tip palat şi nişele cu statui budiste apărute în cea de-a doua perioadă au fost asimilate ulterior pe scară largă în toate regiunile. Repartiţia şi ornamentarea grotelor de la Yungang realizate în ultima perioadă demonstrează punerea unui pronunţat accent pe stilul arhitectonic şi ornamental chinezesc şi extinderea artei budiste în China.
Dintre grotele de la Yungang, cea mai mare este cea de la nr. 5, în faţa căreia este construit un pavilion din lemn cu patru etaje. În partea centrală a pavilionului tronează o statuie a lui Buddha de 17 m. În contrast cu aceasta, în cea de-a 15-a peşteră sunt o mulţime de statuete mici, aproximativ zece mii de figurine budiste, motiv pentru care peştera a primit numele de „Peştera celor zece mii de Buddha”, cea mai mică fiind de doar câţiva milimetri.
Grotele Yungang reprezintă nivelul cel mai înalt al artei parietale din prima perioadă a artei budiste. Printre cele peste 50 de mii de reprezentări se numără statui ale lui Buddha, instrumentişti şi dansatori, figuri de zei şi personaje din lumea basmelor, fiecare realizate cu o expresivitate neegalată, demonstrând măiestria artiştilor antichităţii chineze. În decembrie 2001, grotele cu statui de la Yungang au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial. Comitetul UNESCO a apreciat că acest ansamblu reuneşte capodopere din prima perioadă de apogeu a artei budiste chineze.