Beijing
Beijing, capitala şi centrul politic şi cultural al Chinei, se află în partea de nord a câmpiei Huabei, pe aceeaşi paralelă cu Roma şi Madrid. Are climă continentală temperată, cu iarnă şi vară relativ lungi şi primăvară şi toamnă scurte şi uscate şi o temperatură medie anuală de 11,8 grade Celsius.
Beijingul are o existenţă atestată de peste 3000 de ani şi a devenit capitală a unui stat chinez încă din Perioada Primăverii şi Toamnei şi a Statelor Combatante (770 î.e.n.-221 î.e.n.), iar în cea a dinastiilor Qin şi Han şi în cea a celor Trei Regate a fost unul din cele mai importante oraşe din nordul Chinei. Beijingul a devenit pentru prima dată capitala Chinei în timpul dinastiei Jin. Ulterior, a fost din nou capitala ţării în timpul dinastiilor Yuan, Ming şi Qing, perioadă în care China a fost condusă de 34 de împăraţi.
După proclamarea R.P.Chineze şi în special în ultimii peste 30 de ani de aplicare a politicii de reformă şi deschidere spre exterior, înfăţişarea Beijingului a cunoscut multe schimbări. Au răsărit parcă din pământ construcţii moderne şi spectaculoase, iar la această oră, Beijingul poate fi situat în rândul marilor metropole mondiale. Oraşul a atras şi atrage turişti din toate colţurile lumii prin ineditul şi totodată firescul prezenţei istorice, dar şi a modernului şi a aerului cosmopolit. Capitala Chinei primeşte în fiecare an milioane de turişti străini şi zeci milioane de vizitatori autohtoni.
Istoria multimilenară a Chinei a lăsat moştenire capitalei sale un număr impresionant de vestigii istorice şi monumente culturale unice. Este suficient să amintim de Marele Zid, Palatul de Iarnă, Palatul de Vară (Yiheyuan), Parcul Beihai, Parcul Xiangshan (Colina Parfumată) şi Templul Cerului. Dacă doriţi, însă, să cunoaşteţi cultura Chinei şi viaţa personalităţilor marcante, puteţi vizita casele memoriale ale acestora, puteţi asista la spectacole de operă în stil Beijing. Iar dacă vreţi să aflaţi mai multe despre situaţia politică, economică, tehnico-ştiinţifică, militară şi din alte domenii, aveţi la dispoziţie muzeele din Beijing, în număr de peste o sută. În suburbiile oraşului, peisajele frumoase completează panoplia atracţiilor acestui mare obiectiv turistic.
Locurile care fac parte din capitolul „neapărat de văzut în Beijing’’ sunt fără doar şi poate: Templul Cerului, Mormintele Dinastiei Ming, Palatul de Vară (Yiheyuan), Marele Zid – porţiunea Badaling, parcurile Beihai-Jingshan, al Naţionalităţilor Chineze, Yuanmingyuan sau Vechiul Palat de Vară, al Colinei Parfumate, grădinile zoologică şi cea botanică, Muzeul Naţional şi cel al Capitalei Beijing, precum şi cele două complexe sportive dedicate Jocurilor Olimpice de Vară din 2008: Stadionul Naţional din Beijing şi Centrul Naţional Acvatic, cunoscute sub numele de „Cuibul de pasăre” şi „Cubul de apă”.
Xi’an
Xi’an, capitala provinciei Shaanxi, situată în nord-vestul Chinei, este centrul politic, economic şi de comunicaţii din nord-vestul ţării.
Dintre cele şase oraşe (Xi’an, Luoyang, Nanjing, Kaifeng, Hangzhou şi Beijing) foste capitale în perioada feudală a Chinei, Xi’an a fost prima care a îndeplinit această funcţie, în cele mai multe dinastii şi pentru cea mai lungă perioadă. Potrivit istoricilor, nu mai puţin de zece dinastii feudale au avut capitala la Xi’an-Zhou de Vest, Qin, Han de Vest, Avan-Zhao, Avan-Qin, Post-Qin, Wei de Vest, Zhou de Nord, Sui şi Tang. Această enumerare demonstrează rolul important al Xi’an-ului în istoria Chinei, fără termen de comparaţie cu alte oraşe chineze.
Fiind una dintre cele mai importante patru capitale ale antichităţii, Xi’an este astăzi o destinaţie turistică de renume mondial. Armata de Teracotă, cu cei peste şase mii de ostaşi şi cai din lut ars din complexul funerar al primului împărat chinez, Qin Shi Huang, considerată „a opta minune a lumii” şi cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX, se află în districtul Lintong al oraşului Xi’an. Alte zone turistice importante sunt Pagoda Dayan, lacul Huaqing şi Muntele Huashan.
Lhasa
Lhasa, capitala regiunii autonome Tibet, cu o suprafaţă de 29.052 km2, se întinde pe versantul nordic al Munţilor Himalaya. La Lhasa, cerul este senin în majoritatea timpului. Iarna este blândă, iar vara temperatura este plăcută, datorită unei clime semi-uscate, cu o temperatură medie anuală de 7,4 grade Celsius. Volumul anual al precipitaţiilor, care cad în special în lunile iulie, august şi septembrie, este în jur de 500 ml/mp, iar durata perioadei însorite este de peste 3.000 de ore anual, motiv pentru care Lhasa este cunoscut şi ca „oraşul soarelui”. Aerul curat, soarele plăcut, ziua caldă şi noaptea răcoroasă fac din Lhasa o aşezare cât se poate de agreabilă din punct de vedere climatic.
Podişul Qinghai-Tibet, unde se află Lhasa, este cunoscut ca „acoperiştul lumii”, având în vedere altitudinea medie de peste 3.600 m deasupra nivelului mării. Presiunea scăzută, densitatea redusă a aerului şi un conţinut de oxigen cu 25-30% mai scăzut faţă de nivelul mediu din ţară, le creează celor abia sosiţi pe podiş stări mai neplăcute cu dureri de cap şi respiraţie accelerată, dar din fericire, după o zi de odihnă, simptomele se atenuează sau dispar treptat. În Tibet, cea mai bună perioadă pentru excursii este intervalul aprilie-octombrie.
Lhasa înseamnă în limba tibetană „Aşezarea sfântă a nemuritorilor”. Este un oraş cu o istorie îndelungată, cu un conţinut cultural şi religios bogat. Principalele obiective turistice din Lhasa sunt Templul Jokhang, Strada Barkhor şi Palatul Potala.