Proiectul de deviere a apei din sudul în nordul Chinei va începe să funcţioneze, parţial, în al treilea trimestru al acestui an, după mai mult de zece ani de construcţii.

China este una dintre ţările lumii care dispune de resurse bogate de apă, acestea fiind însă distribuite neuniform din punct de vedere geografic. În sudul ţării există peste 80% din cantitatea totală de apă, în timp ce în nord, majoritatea suprafeţei este aridă sau semiaridă. Nivelul resurselor de apă pe cap de locuitor, în unele zone, ajunge la doar 6,25% din cel mediu modial. Totodată, dezvoltarea economică şi socială a înrăutăţit deficitul de apă. Începând din anii '80, precipitaţiile tot mai scăzute, dezvoltarea agriculturii şi urbanizarea rapidă, precum şi poluarea gravă a apelor, au făcut din lipsa apei o problemă greu de suportat. Specialiştii consideră că epuizarea resurselor pentru aprovizionarea cu apă ar fi posibilă doar până în anul 2030, dacă nu ar fi adoptate măsuri urgente de intervenţie. Profesorul universitar Zhang Huayong, declară:

„Deficitul de apă din nordul Chinei afectează, în mod esenţial, dezvoltarea economică şi socială. Aceasta este o problemă pe care trebuie, neapărat, să o rezolvăm".

Proiectul de deviere a apei din sudul în nordul Chinei este o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme. O reţea artificială de transfer al apei va fi construită, conform planului. Astfel, zeci de miliarde de tone de apă vor ajunge din sudul în nordul Chinei, prin intermediul acesteia. Proiectul a fost iniţiat în 23 decembrie 2002. Trei linii ale reţelei, din vestul, centrul şi estul Chinei, vizează destinaţii precum Fluviul Galben, municipiile Beijing şi Tianjin şi regiunea de nord-est a Chinei.

Proiectul a stârnit, din prima zi, controverse legate de costurile şi eficienţa economică a acestuia, dar şi de impactul posibil asupra mediului ecologic natural. Academicianul Zhang Guangdou spune:

„Transferul apei este necesar din punct de vedere obiectiv. Condiţiile sunt, oricum, limitate. Construcţia este una dificilă şi complicată, dar este strict necesară pentru ca populaţia din nordul ţării să supravieţuiască".

Proiectanţii au luat în considerare realizarea, simultană, a construcţiilor pentru navigaţie, conservarea solului, protecţia mediului şi managementul ecologic, instalaţiile de tratare a apei şi cele pentru economisirea resurselor de apă. Un responsabil cu afacerile privind protecţia mediului din cadrul Consiliului de Stat spune:

„Aproape 20 de staţii de colectare a gunoiului au fost construite de-a lungul Canalului Beijing – Hangzhou. Fiecare vapor va trebui să se oprească la una dintre acestea şi să predea gunoiul, din 3 zile în 3 zile sau la finalul unei călătorii. Acest lucru va fi notat într-un registru. Echipajele care nu vor raporta vor fi penalizate sau chiar le vor fi interzise afacerile. De asemenea, au fost construite şi staţii de recuperare a uleiului murdar produs de vapoare".

Căpitanul Dong Yesheng tocmai şi-a renovat vaporul şi l-a dotat cu un dispozitiv de separare a apei şi uleiului şi cu o toaletă închisă. A cumpărat şi un echipament de colectare a resturilor menajere. El afirmă:

„Putem să tratăm gunoaiele cu acest dispozitiv de separare. Apa tratată poate fi, astfel, evacuată în râu. Restul trebuie predat, în port, la staţiile de colectare a gunoiului".

Pe lângă îmbunătăţirea calităţii apei, dezastre naturale precum secetă şi inundaţii au fost tot mai puţin înregistrate de-a lungul liniei de deviere a apelor. Mai mult, construcţia proiectului, parte din linia de est, a dus la reluarea navigaţiei pe Canalul Beijing – Hangzhou, care are o istorie de o mie de ani. Capacitatea porturilor nou construite a ajuns la 13,5 milioane de tone, canalul devenind al doilea „Drum de Aur" pe lângă Fluviul Yangzi şi oferind o capacitate de transport egală cu cea a liniei feroviare Beijing – Shanghai.

În prezent, construcţia proiectului de deviere a apei continuă. Mai multe probleme dificile trebuie rezolvate. Realizările obţinute, treptat, i-au convins însă pe tot mai mulţi oameni care aşteaptă punerea în funcţiune a acestei construcţii gigantice, în totalitate, în 2014.