Zilele trecute, a început campania de consultare publică privind „Metodologia de autorizare a înfiinţării instituţiilor de îngrijire a vârstnicilor" şi „Metodologia de administrare a instituţiilor de îngrijire a vârstnicilor", documente elaborate de Ministerul Afacerilor Civile. Specialiştii susţin că prin aceste acte normative, societatea civilă este încurajată să se implice activ în domeniul prestării de servicii pentru vârstnici şi va duce la creşterea numărul instituţiilor de profil. Totodată, se va aplica un mod de administrare standardizat în cazul acestor stabilimente pentru creşterea standardului de viaţă al aceastei categorii de oameni.

Bunica Chen Xin a împlinit 77 de ani. Nedorind să-şi împovăreze copiii cu întreţienerea ei, femeia a încercat în ultimii doi ani să-şi găsească un loc într-o casă pentru îngrijirea vârstnicilor, dar nu a găsit nimic convenabil. Bătrâna spune că ofertele acestor stabilimente sunt mult peste posibilităţile ei financiare; sau acolo unde şi-ar permite e deja o listă lungă de aşteptare fiind nevoie de câţiva ani pentru a putea primi un loc.

„Am întrebat în câteva locuri. Am deja 77 de ani şi sunt interesată de acest lucru. În localitatea Xiaotangshan este o casă pentru îngrijirea vârstnicilor dar ca să locuiesc acolo trebuie să plătesc în prealabil 300-400 de mii yuani. Astfel de case au condiţii bune de trai, dar sunt prea scumpe pentru simplii salariaţi. La poalele colinei Xiangshan este o altă casă de bătrâni unde taxa de primire este de doar 500 yuani. Am fost acolo ani la rând să mă interesez, dar sunt foarte mulţi solicitanţi, pot fi primită abia după un an doi de la înscriere. Mă gândesc că dacă nu mă mai pot îngriji singură, o casă de bătrâni va fi cea mai bună soluţie, indiferent dacă viaţa de acolo este ieftină sau scumpă."

Până la finele anului 2012, numărul chinezilor de peste 60 de ani a ajuns la 194 milioane, o pondere de 14,3% din populaţia ţării. În prezent, instituţiile de îngrijire a vârstnicilor pot asigura doar 20 de paturi la mia de locuitori vârstnici. Conform programului Ministerului Afacerilor Civile, până la sfârşitul anului 2015 nivelul ofertei va fi crescut la 30 de paturi la mia de vârstnici. Cu toate acestea, decalajul faţă de principalele ţări dezvoltate rămâne mare, unde capacitatea e de 50-70 paturi la o mie de vârstnici, şi chiar inferior nivelului mediu al altor ţări aflate în curs de dezvoltare.

Specialişti în domeniu arată că pe lângă guvern, e necesar ca şi societatea civilă să devină parte complementară puternică în construcţia sistemului de servicii pentru această categorie socială. În acest sens, cele două acte normative „Metodologia de autorizare a înfiinţării instituţiilor de îngrijire a vârstnicilor" şi „Metodologia de administrare a instituţiilor de îngrijire a vârstnicilor"sunt supuse consultării publice pentru găsirea de soluţii optime, ţinând cont că e o problemă care vizează până la urmă fiecare membru al societăţii. Conform prevederilor Metodologiei de autorizare, o astfel de instituţie pentru vârstnici trebuie să aibă cel puţin zece paturi, acest prag fiind scăzut substanţial comparativ cu cerinţele iniţiale. Directorul Centrului de Studii legate de Vârstnici din China, Wu Yushao e de părere că:

„Acum sunt puţine stabilimente de îngrijire a vârstnicilor ca număr. Cele existente au dotări tehnice relativ slabe şi prestează servicii mai puţin satisfăcătoare. În plus, e un decalaj semnificativ faţă de cerinţele societăţii şi aşteptările vârstnicilor. Noile metodologii prevăd că aceste instituţii nu vor mai fi doar ale statului, vor putea funcţiona şi în regim privat. În felul acesta, este de aşteptat să apară numeroase case de îngrijire a vârstnicilor de mică capacitate, administrate de organizaţii neguvernamentale . Atragerea capitalului social în sectorul de prestări- servicii pentru vârstnici prezintă o importantă semnificaţie ."

În „Metodologia de administrare" se solicită instituţiilor de îngrijire a vârstnicilor, finanţate de stat să asigure servicii prioritar vârstnicilor singuri, fără capacitate de auto-îngrijire, sau cei cu vârste înaintate. De asemenea, se solicită standardizarea activităţilor de pregătire a personalului şi acordarea de calificative instituţiilor pentru activităţile prestate. Wu Yushao precizează:

„Normele privind personal acestor instituţii sunt exigente. Personalul de specialitate şi cel de îngrijire trebuie să lucreze pe baza actelor de autorizare. Activităţile acestor stabilimente vor fi supuse periodic verificărilor efectuate de Ministerul Afacerilor Civile sau de terţe părţi împuternicite de acesta iar rezultatele verificărilor vor fi făcute publice. Această practică favorizează standardizarea managementului şi serviciilor oferite de aceste instituţii."