Institutul de Cercetare a Strategiilor de Dezvoltare a Economiei Maritime, subordonat Administraţiei Naţionale Oceanice, a făcut public zilele trecute, „Raportul privind dezvoltarea economiei maritime din China (2013)". Documentul conţine, pentru prima dată, un capitol despre „prognozele trendului şi perspectivele de dezvoltare a economiei maritime", care a stârnit un mare interes din partea publicului. De asemenea, acesta este primul raport complex din ţară care reflectă obiectiv şi abordează profesional procesul de dezvoltare a economiei maritime din China şi realizările obţinute în domeniu.
Potrivit prognozelor făcute, economia maritimă chineză va rămâne în continuare în etapa de dezvoltare, în următoarele două decenii. Rata contribuţiei economiei maritime la economia naţională va creşte constant. Aceasta va intra în perioada de maturitate după 2030. Directorul adjunct al Institutului de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Oceanice din China, Liu Shuguang, consideră că economia maritimă cuprinde, în principal, ramurile tradiţionale, emergente şi strategice, care au cicluri diferite de dezvoltare. După 2030, unele ramuri emergente ale economiei maritime vor intra în perioada de dezvoltare matură.
„Împart economia maritimă în trei părţi. Una se referă la ramurile tradiţionale care sunt de o amploare relativ mare şi se dezvoltă într-un ritm relativ stabil. Apoi, există acum şi o serie de aşa-numite ramuri emergente, de exemplu, cele de petrol maritim, desalinizarea apei de mare şi medicina biologică maritimă, care se dezvoltă relativ rapid, dar au o pondere relativ mică. Cealaltă parte se referă la ramurile strategice care ar deveni în viitor ramuri emergente, cum este ramura ce implică largul mării de mare adâncime şi la mare distanţă. După teoria ciclului de dezvoltare a ramurilor economice maritime, peste 20 de ani, unele ramuri emergente vor intra în perioada de dezvoltare matură".
Potrivit raportului, în perioada 2001 - 2011, tradiţionalele ramuri economice maritime au avut un rol important, valoarea adăugată realizată de acestea ocupând un procent de peste 30% din total. Dintre acestea, valoarea adăugată realizată de ramura pescuitului maritim a înregistrat o creştere medie anuală de 6%. Potrivit unor estimări, valoarea producţiei maritime a ţării noastre va fi de 5.100 – 5.900 miliarde de yuani în 2015 şi va ajunge la 20.000 – 24.000 miliarde de yuani în 2030.
Referindu-se la dificultăţile pe care le întâmpină economia maritimă a Chinei, Liu Shuguang a spus că acestea există, în principal, în trei aspecte: o capacitate mai puţin dezvoltată, probleme legate de protecţia resurselor, drepturilor şi intereselor în domeniu, precum şi actualul model de dezvoltare izolată a economiei maritime.
„Prima dificultate se referă la construcţia capacităţii în acest domeniu. Dezvoltarea ramurilor maritime emergente, respectiv pregătirea personalului, tehnică şi a lanţului ramurilor implicate, cunoaşte un ciclu. Avem de plătit pentru exploatarea ramurilor maritime emergente. Lipsim munca de infrastructură. În ce priveşte protecţia resurselor, apele maritime apropiate, zonele de coastă sunt exploatate abuziv, resursele naturale fiind distruse. Pe de altă parte, rămâne o problemă cum să susţinem drepturile şi interesele noastre şi cum aderăm la organizaţiile internaţionale de profil pentru o mai bună exploatare a resurselor şi o mai bună protecţie a drepturilor. După aceea, mai este o problemă a modului de funcţionare a economiei noastre maritime. Acum, la nivel regional, economia este una izolată, coordonarea şi cooperarea între diferite regiuni şi sectoare economice fiind nesatisfăcătoare".
În prezent, cooperarea dintre ţara noastră şi alte ţări în dezvoltarea economiei maritime se află, încă, în etapa primară. Noi trebuie să ne schimbăm mentalitatea, să elaborăm programe de exploatare sistematică în unele ape maritime şi insule, care au o valoare strategică de dezvoltare, a mai precizat Liu Shuguang.
