15 aprilie 2013, ora 14 şi 50 de minute în zona estică a SUA (2 şi 50 de minute, dimineaţa la Beijing). Două explozii au avut loc în apropierea liniei de sosire a celei de-a 117-a ediţii a maratonului din Boston. Deflagraţia aruncă un oraş liniştit în panică.

O studentă din China, în anul trei la specialitatea Finanţe şi Contabilitate a

Universităţii din Boston, Xu An (pseudonim), se afla la doar o sută metri de locul exploziilor, iar la o distanţă de 11.887 kilometri, la Hangzhou, mama ei, Gao Wen (pseudonim), abia terminase tura de noapte şi se pregătea să doarmă.

Pentru amîndouă, această zi va fi una de neuitat.

15 aprilie, ora 12:00 în zona estică a SUA. Aceeaşi zi, ora 0:00 la Beijing. Maratonul din Boston demarase de două ore. Xu An, împreună cu alţi colegi, a venit în Piaţa Kenmore. Înaintând de-a lungul traseului competiţiei, ei îi încurajau pe maratonişti din diferite ţări.

În 15 aprilie a fost Ziua Patrioţilor. Cetăţenii din statul Massachusetts au avut o zi liberă. Aproape toţi locuitorii din Boston au ieşit pe străzi să vadă prestigiosul maraton găzduit de oraşul lor.

Lucrând în mass-media, ora 0.00 este perioada cea mai încărcată pentru Gao Wen din Hangzhou. În plus, a fost şi prima zi în care au fost aplicate noi regulamente la instituţia sa, iar în calitate de responsabilă, Gao Wen a fost extrem de ocupată.

15 aprilie, ora 14 şi 50 de minute, în zona estică a SUA, 16 aprilie ora 2 şi 50 de minute, dimineaţa, la Beijing. La Boston, campionul maratonului trecuse linia de sosire. Xu An şi colegii ei se apropie de linia finală. Tocmai în acest moment, se aude o bubuitură puternică. Aceasta venea chiar dinspre linia de sosire. Un fum alb se vedea acolo. „Nu ştiam încă ce s-a întâmplat. Credeam că la linia de sosire s-au tras salve de artilerie pentru aniversarea evenimentului," mărturiseşte Xu An.

În scurt timp, mirosul de sulf din aer şi ţipetele oamenilor au făcut-o pe studenta chinezoaică să-şi dea seamă că nu au fost salve de artilerie şi că s-a întâmplat ceva. În câteva secunde, ea a auzit a doua pocnitură. Şi mai puternică. „Atunci s-a zguduit chiar şi pământul".

„În mai puţin de 30 de secunde, noi am fost dispersaţi de poliţie". Xu An spune că era pentru prima dată când poliţiştii n-au mai fost amabili ca de obicei şi au devenit atât de severi. Ei le-au cerut să se retragă imediat.

Sirenele ambulanţelor, maşinilor de poliţie şi ale pompierilor au început să sune. Magazinele din apropiere, în câteva minute, şi-au închis porţile. Era situaţia cea mai gravă în care Xu An era pusă de când a venit la Boston, acum trei ani. Tânăra şi colegii ei au plecat de la faţa locului. „Nimeni nu şi-a închipuit că Bostonul ar fi ţinta unui atentat. Eram cu toţii neliniştiţi," a declarat Xu An. Mai mult, în acel moment, semnalul la mobil a fost blocat şi a fost imposibil să ia contact cu familia şi prietenii. Mulţi oameni au început să plângă.

La Hangzhou, după o zi extrem de obositoare, Gao Wen s-a culcat pe la ora două noaptea, deşi de obicei face acest lucru după trei noaptea. Aşa că nu avea nici cea mai mică idee ce se întâmplă la Boston, la o distanţă de peste zece mii de kilometri.

15 aprilie, ora 15 şi 30 de minute în zona estică a SUA. 16 aprilie, ora 3 şi 30 de minute dimineaţa, la Beijing. Toate liniile de metro şi autobuzele din Boston sunt oprite în trafic după cele două explozii. Xu An şi colegii ei au mers pe jos o jumătate de oră şi au ajuns la casa unui coleg care stă cel mai aproape. „Pentru că nu ştiam ce s-a întâmplat la linia de sosire a maratonului, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne uităm la ştiri pe internet". Fata a mai spus că a trimis imediat prin wifi un mesaj mamei ei, ca să ştie că este în siguranţă.

Universitatea le-a trimis un e-mail în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. „Fiindcă existau suspiciuni despre existenţa unor bombe, universitatea a fost închisă şi am fost anunţaţi să stăm acasă şi cât mai departe de zonele blocate", a spus Xu An.

15 aprilie, ora 18 şi 30 de minute, în zona estică a SUA. 16 aprilie, ora 6 şi 30 de minute dimineaţa, la Beijing. La Hangzhou, Gao Wen se trezeşte brusc. „După ce mi-am deschis telefonul, primul mesaj pe care l-am citit a fost trimis de un prieten din SUA". Gao Wen a spus că acesta i-a alungat somnul imediat. Textul era cam incoerent şi o informa pe Gao Wen că fiica ei este în siguranţă. Pentru că n-a putut vorbi cu fata la telefon, nu ştia ce s-a întâmplat. A verificat pe internet dacă a primit mesaj de la fiica ei.

„Pentru că nu am avut timp să mă uit la ştiri, până când am văzut mesajul de la fiica mea, eram încă ambiguă", a afirmat Gao Wen. Teama îi stăpânea sufletul. Abia când a reuşit să ia legătura cu Xu An s-a mai liniştit. Fiica i-a spus mamei să citească ştirile şi atunci Gao Wen a aflat că exploziile din Boston sunt pe prima pagină a tuturor sait-urilor.

Gao Wen a vorbit cu fata la telefon timp de 40 de minute. „I-am cerut să-mi povestească aproape toate detaliile. Care stradă a fost închisă, unde au avut loc exploziile... În toate locurile pe care le-a menţionat am fost şi eu când am fost în excursie, la Boston. De aceea, când fata îmi povestea, era ca şi cum eram şi eu acolo". Ea a mai spus că tocmai de aceea simţea şi mai multă teamă.

„Întotdeauna am crezut că Bostonul este un oraş sigur. Nu mi-am imaginat că atentate teroriste pot avea loc atât de aproape de noi". Gao Wen i-a spus fetei la telefon să evite participarea la adunări şi mitinguri şi să fie atentă la securitatea ei.

16 aprilie, ora 9:00, în zona estică a SUA. Aceeaşi zi, ora 21:00 la Beijing. La Universitatea din Boston se reiau cursurile. În timp ce acorda acest interviu, Xu An se îndrepta spre universitate. „Este linişte din nou, doar că sunt mai multe maşini de poliţie pe drum, decât de obicei. Tocmai am văzut şi o maşină blindată". Toată lumea vorbeşte, acum, despre cele două explozii.

Cu toate acestea, atentatul nu i-a lăsat lui Xu An sentimente negative despre Boston. „Aceste explozii m-au făcut să văd reacţia rapidă a poliţiei şi solidaritatea oamenilor", a spus studenta din China.