Povestea luptătorului internaţionalist Dr. David Iancu

La începutul anului 1941, s-au întos cu toţii la Tuyungoan pentru a insista asupra trimiterii măcar a unora dintre ei, în nord. Aici i-au întâlnit pe comandantul Noii Armate a 4-a, generalul Ye Ting şi pe comisarul politic Chen Yi, care veniseră pentru a cere autorul Crucii Roşii în materiale sanitare şi medici. N-au obţinut nimic, deşi ei s-au oferit să lucreze în aceste armate.

Aflând, la 23 iunie 1941, din presă, informaţia privind atacurile hitleriştilor asupra URSS, au hotărât să ceară primirea în Armata Roşie, pentru apărarea URSS şi nimicirea fascismului. Unul din medici a luat legătură cu ambasadorul sovietic la Chongqing şi i-a trimis cererea. După mai multe săptămâni, a venit răspunsul negativ de la Moscova, arătând că „Prin activitatea lor în China, pot fi tot atât de folositori în războul antihitlerist, deoarece armata chineză ţinea piept unei mari părţi din forţele militare ale aliatului japonez al lui Hitler". Au hotărât să contribuie fiecare la fondul de apărare a URSS cu câte ceva din economiile lor. Doctorul Iancu a donat toate economiile sale, în valoare de câteva sute de dolari americani.

Medalie aur primită de dr. D. Iancu pentru merite deosebite, de la comandantul unităţii

În regiunea de graniţă a provinciei Yunnan

La începutul anului 1942, armata japoneză a invadat şi ocupat toată Indochina. Iancu a fost trimis în orăşelul Mengzi, la sud de Kunming, capitala provinciei Yunnan, lângă graniţa cu Vietnam şi Birmania, unde a organizat o mică sală de operaţii. În Yunnan au cunoscut viaţa şi obiceiurile multor etnii minoritare ca Miao, Naxi, Tibetană. Cetăţenii din aceste localităţi erau foarte săraci, dar îi primeau cu multă căltură pe „medici spanioli". Ei au demontat uşile caselor, folosindu-le drept paturi pentru doctori. Îi tratau cu supă de orez, cartofi dulci, arahide şi băuturi făcute acasă.

Condiţiile igienice erau foarte proaste, „medici spanioli" folosind aburii şi fier de călcat pentru sterilizarea instrumentelor medicale şi a hainelor folosite de bolnavi. Au apărut multe cazuri de îmbolnăviri grave de febră recurentă, tifos exantematic, malarie şi holeră. Cu toate precauţiile, a fost infectat şi Dr. Iancu, care a contactat tifosul exantematic în stare destul gravă. Timp de peste două săptămâni a avut febră mare, cu delir. A fost tratat de doctoral Baer şi a fost îngrijit de o soră medicală chineză bine pregătită, principalul său ajutor din echipa sa de Cruce Roşie.

Înainte de plecarea din China, doctorului David Iancu i s-a conferit medalia de aur de către unitatea unde a lucrat, pentru a evidenţia contribuţiile remarcabile aduse la prevenirea şi tratarea răniţilor şi bolnavilor din rândul militarilor şi civililor chinezi.