Să aştepţi bine odihnit şi pregătit inamicul obosit

În opinia strategilor chinezi din antichitate, odihna şi oboseala se raportează una la alta ca ziua şi noaptea din cele 24 de ore ale unei zile: Când ziua este lungă, noaptea devine scurtă şi invers. În bătălie, raportul dintre capacitatea de luptă a celor două oşti angajate în luptă se schimbă mereu. Oastea inamică intră într-o stare pasivă când pierde condiţiile avantajoase de care dispunea. Prin aplicarea acestei stratageme poţi pune sub control situaţia şi câştiga bătălia fără să plăteşti prea scump. În istoria Chinei sunt multe bătălii care pot servi ca exemplu în acest sens. 

În perioada celor 3 Regate, care a durat între anii 220 şi 280, generalul Guan Yu din statul Shu a fost ucis într-un război cu statul Wu. Suveranul statului Shu, Liu Bei, care se înfrăţise cu generalul, extrem de mânios, a pornit o expediţie împotriva statului Wu în fruntea unei oşti colosale, cu un efectiv de 700.000 de ostaşi. Liu Bei a câştigat în prima perioadă mai multe bătălii. 

Suveranul statului Wu l-a numit atunci pe Lu Xun în funcţia de comandant-şef al armatei ţării ca să continue războiul cu regatul Shu. Lu Xun, deşi încă tănâr, cunoştea perfect arta războiului. Pe baza unei examinări atente a condiţiilor existente, a decis ca oastea condusă de el să facă o retragere strategică. Oastea statului Shu a intrat în stare pasivă, nefiind în stare să declanşeze imediat o bătălie decisivă cu inamicul. Aşteptând mereu bătălia, moralul ostaşilor statului Shu a scăzut din ce în ce mai mult şi vigilenţa lor a slăbit într-una. 6 luni mai târziu Lu Xun a constatat că a sosit momentul pentru lansarea ofensivei. Luată pe neaşteptate, oastea statului Shu a fost zdrobită. Această bătălie este apreciată ca un exemplu în sensul că o oaste slabă poate birui o oaste puternică prin atacul lansat în momentul în care inamicul ajunge la capătul răbdării şi manifestă oboseală. 

Se găsesc şi multe exemple de aplicare a acestei stratageme în conflictele militare din epoca contemporană. În războiul civil din China din anii 30 ai secolului trecut, armata populară condusă de P.C. Chinez avea un efectiv mult mai mic şi o dotare mult inferioară faţă de armata partidului Kuomintang, aflat la putere. Mao Zedong a elaborat în urma examinării condiţiilor concrete teoria războiului de partizani, care se exprimă în felul următor: Când inamicul avansează, ne retragem! Când inamicul se opreşte, îl hărţuim! Când inamicul încearcă să evite bătălia, îl atacăm! Când inamicul se retrage, îl urmărim!" Prin aplicarea acestei teorii, armata comunistă a câştigat multe bătălii importante. Teoria războiului de partizani îşi găseşte expresia tocmai în a aştepta bine odihnit şi pregătit inamicul obosit şi a transforma condiţiile dezavantajoase în avantaje. 

La aplicarea acestei stratageme, important este să pui sub control situaţia, să lansezi atacul în momentul oportun, să manipulezi inamicul fără să fii manipulat de acesta din urmă. De aceea, expreisa a aştepta nu trebuie înleasă greşit că e vorba de o aşteptare pasivă. 

Stratagema „Să aştepţi bine odihnit şi pregătit inamicul obosit" poate fi însuşită cu uşurinţă, dar nu şi aplicată uşor în practică. Vrei să fii bine odihnit şi pregătit ca să ataci inamicul obosit, dar aşa vrea şi inamicul. În ultimă instanţă, numai cel care deţine iniţiativa poate aplica această stratagemă. Se consideră că stratagema poate fi aplicată nu numai în confruntările militare, dar şi în concurenţa comercială din epoca noastră. În aplicarea ei se cere ca la negocierile comerciale să menţii o stare psihică normală, să ai răbdare, să nu te laşi momit de favoruri mărunte. Numai în felul acesta poţi obţine ce doreşti cu adevărat.