Fan Jinshi, fiica grotelor de la Dunhuang

2022-06-28 12:36:33
Comment
Share
Share this with Close
Messenger Messenger Pinterest LinkedIn

Fan Jinshi, la Grotele Mogao

Fan Jinshi, la Grotele Mogao

Grotele Mogao de la Dunhuang sunt situate pe versantul estic al muntelui Mingsha, provincia Gansu din nord-vestul Chinei. Pe prăpastia cu o lungime de peste 1.700 de metri, au fost săpate, pe cinci niveluri, 735 de grote cu aproape 45.000 de metri pătrați cu picturi murale şi 2.415 de sculpturi colorate în lut. Este cel mai mare monument artistic budist existent la nivel mondial. Fiind o trecătoare de importanță-cheie de pe vechiul Drum al Mătăsii, Dunhuang era un loc de schimb al mărfurilor și o intersecție culturală între Orient și Occident. Grotele Mogao fac parte din puținele grote din lume care au adunat stiluri artistice din atâtea națiuni și dăinuie de atât de mult timp, peste 1.600 de ani.

Însă, pe de altă parte, la Dunhuang stă ascunsă o mâhnire eternă a istoriei culturale chineze. În contextul neputinței ultimei etape a perioadei dominației dinastiei Qing (1636-1912 e.n.) și al invaziei puterilor occidentale, în primii 20 de ani ai secolului trecut, nenumărate relicve extrem de prețioase din „Peştera bibliei tibetane” de la Dunhuang au fost sustrase de către aventurieri americani, britanici, japonezi, francezi și ruși. Începând cu anii’ 40 ai secolului trecut, mulți arheologi și istorici chinezi s-au dedicat protecției și studiilor Grotelor Mogao din Dunhuang. Unul dintre ei este Fan Jieshi, „fiica grotelor din Dunhuang ”.

Fan Jinshi acordă în mai 2022 la Centrul Digital de Expoziții de la Mogao un interviu online pentru China Media Group.

Fan Jinshi acordă în mai 2022 la Centrul Digital de Expoziții de la Mogao un interviu online pentru China Media Group.

„Un Dunhuang digital presupune conservarea permanentă, pe baza tehnologiilor digitale, a tuturor frescelor, sculpturilor și a altor obiecte prețioase din toate grotele Mogao. Fiind păstrate, acestea pot fi valorificate. Dacă se vor decolora încet, ce mai poți face? Cu ce mai poți dezvolta turismul? Ce mai poți cerceta?”

La sfârșitul anilor’ 80 ai secolului trecut, Fan Jinshi, care era atunci vicepreședinte al Academiei Dunhuang, a propus în premieră digitalizarea protecției grotelor de la Dunhuang. La 1 august 2014, Centrul Digital de Expoziții de la Grotele Mogao a fost deschis publicului. În acel an, Fan Jieshi avea 76 de ani și abia își încheiase mandatul de președinte al academiei, dar a primit o nouă funcție, aceea de președinte de onoare al acestui institut de cercetare. În mai 2022, Fan Jinshi, în vârstă de 84 de ani, care și-a dedicat 59 de ani din viață cercetării și protecției Grotelor Mogao de la Dunhuang, a acordat un interviu online pentru China Media Group.

Centrul Digital de Expoziții de la Grotele Mogao

Centrul Digital de Expoziții de la Grotele Mogao

„Acum suntem la Centrul Digital de Expoziții de la Grotele Mogao, unde turiștii pot vedea două scurtmetraje introductive. Primul, numit ,Grotele Mogao cu o mie de ani’, este în 4K UHD și cu ecran lat, prezentând istoria acestui tezaur cultural. Iar al doilea, intitulat ,Palatul budist feeric’ , este în format 8K UHD și cu ecran sferic, ducând spectatorii în șapte grote ,digitale’ pentru a le stârni interesul față de arta din Dunhuang. După vizionarea celor două scurtmetraje, turiștii merg să viziteze grotele, dar într-un timp mai scurt, pentru favorizarea protecției grotelor.”

În prezent, multe cărţi religioase, ţesături şi broderii, picturi şi desene, statui şi alte obiecte preţioase, jefuite de aventurieri străini din „Peştera bibliei tibetane” de la Dunhuang sunt păstrate sau expuse în biblioteci şi muzee din Marea Britanie, Franţa, Rusia, India, Germania, Danemarca, Suedia, Coreea de Sud, Finlanda, SUA şi din alte ţări. Aceste cărţi din secolele IV-XI vizează istoria, geografia, politica, arta militară, lingvistica, literatura, arta, religia, medicina, farmacologia, ştiinţa şi tehnologia din China, Asia Centrală, Asia de Sud şi Europa, fiind apreciate ca o „enciclopedie a epocii medievale”. Arheologul Fan și colegii săi visează să „aducă” aceste giuvaere în țară cu ajutorul tehnologiilor digitale.

O pictură murală din Grotele Mogao

O pictură murală din Grotele Mogao

„Dorim ca prin tehnologiile digitale să strângem imagini despre obiectele arheologice din ,Peștera bibliei tibetane’ , păstrate în muzee străine. Acesta are o mare semnificație pentru studiile despre Dunhuang. Academia Dunhuang a lansat și mini-programul Wechat, numit ,Vizită la Dunhuang, pe baza tehnologiei Cloud’ , multe video-uri scurte și transmisii directe online.”

Până în prezent, cercetători ai Academiei Dunhuang au colectat date digitale despre peste 260 de grote Mogao.

Magnifice Grote Mogao

Magnifice Grote Mogao

Academia Dunhuang s-a dezvoltat din Institutul Național de Cercetare a Artei Grotelor de la Dunhuang, ce a luat ființă în 1944. În 1962, Fan Jieshi, studentă la specialitatea de arheologie a Facultății de Istorie de la prestigioasa Universitate Peking, și-a făcut stagiul la această instituție, ce a căpătat din 1950 un nou nume - „Institutul de Arheologie din Dunhuang”. Aflate în marea regiune deșertică și semideșertică Gobi, în acea vreme, Grotele Mogao erau extrem de departe și izolate. Fără autobuze și mașini, când trebuiau să meargă în orășelul Dunhuang, la o distanță de 25 de kilometri de institut, Fan Jinshi și colegii săi mergeau pe jos timp de șase ore. Ei locuiau în case de lut, dormeau pe pat din pământ, foloseau lămpi de kerosen pentru iluminat, beau apă sărată și renovau picturi murale și făceau studii în grote. Fan își amintește că în acea vreme, institutul dispunea doar de un telefon, iar noaptea când ea mergea la toaletă, trebuia să parcurgă un drum destul de lung. Fan spune:

Fan Jinshi și soțul său -Peng Jinzhang

Fan Jinshi și soțul său -Peng Jinzhang

„Mulți colegi de facultate au optat să facă practică la Dunhuang. Atunci, am ales și eu. Această comoară culturală m-a uluit tare mult. Dar, probabil din cauza sensibilității stomacului meu și a mâncării prea simple, m-am îmbolnăvit. Responsabilul institutului mi-a cerut să-mi termin stagiul înainte de termen. Îngrijorat de mine, tatăl meu a scris facultății să nu mă repartizeze la Dunhuang. Dar nu i-am transmis scrisoarea, pentru că le-am spus deja profesorilor că pot munci în orice instituție, acolo unde are nevoie țara.”

Condițiile grele de trai și de muncă n-au îngrozit-o pe Fan Jinshi, care s-a năsut la Beijing și a crescut la Shanghai într-o familie cu tradiție intelectuală. În 1963, ea a absolvit facultatea și a debutat în carieră la Dunhuang.

În afară de condițiile naturale și materiale nefavorabile, Fan a trebuit să îndure singurătatea. Soțul său -

Peng Jinzhang, era un fost coleg de facultate al său și lucra la Universitatea din Wuhan după absolvire. Ascunzând dorul pentru cei dragi, Fan și-a dedicat toată energia studiilor despre grotele Dunhuang, aflate în oaza irigată cu zăpada topită de pe muntele Qilian.

O statuie budistă de la Dunhuang

O statuie budistă de la Dunhuang

Grotele Mogao datează din timpul domniei împăratului Xuanzhao al dinastiei Qin Anterioare (351-394 e.n.), ce aparține Perioadei Celor 16 Regate. Potrivit unei cărți din dinastia Tang (618-907 e.n.), în 366, călugărul budist Le Zun a ajuns la Dunhuag în timpul unei călătorii şi, căutând loc de popas, a avut parte de un spectacol feeric. În lumina asfinţitului, Muntele Mingsha părea poleit în aur şi mii de Buddha păreau că zboară în această atmosferă ireală. Astfel, el a chemat maeștri, artişti şi pietrari să amenajeze şi să sculpteze prima grotă. Ulterior, numărul acestora a crescut, ajungând la peste o mie până în dinastia Tang. Pornind de la prima viziune a călugărului Le Zun, grotele Mogao mai sunt denumite şi „Grotele celor o mie de statui ale lui Buddha”. Construcția grotelor a durat aproximativ o mie de ani, în peste zece dinastii, până în dinastia Yuan (1271-1368 e.n.).

Fan Jinshi lucrează într-o peșteră.

Fan Jinshi lucrează într-o peșteră.

Dunhuang i-a dăruit lui Fan o mare scenă în care să-și arate talentul. În primii ani, împreună cu colegii săi, ea a terminat săpăturile arheologice de la multe ruine și studiile despre elucidarea datelor grotelor din Dinastiile Nordice, dinastia Sui și dinastia Tang. În acești aproape 60 de ani, Fan a scris ca redactor-șef, cele 26 de volume complete despre Grotele Dunhuang și cele 13 volume ale cărții „Dunhuang ”. Ea a lansat alte peste 10 lucrări științifice și mai bine de 20 de referate.

O altă sarcină importantă a lui Fan a fost să ocrotească Dunhuang folosind științe și tehnologii noi. În anii 1985 și 1986, Fan a condus activitatea de solicitare de includere a Grotelor Mogao pe lista patrimoniului cultural mondial. În acest proces, ea a luat contacte cu tehnologii avansate străine în rezervarea și protejarea monumentelor istorice. A colaborat cu o companie americană în amenajarea deșertului din jurul grotelor. A inventat, în colaborare cu instituții străine, un tip de lipici special contra eroziunii frescelor generate de pătrunderea apei din stâncă în peretele de lut, pe care se întind picturile murale. Realizarea arhivelor digitale pentru obiectele arheologice se datorează și parteneriatului cu Universitatea Northwestern din Chicago și alte instituții de peste hotare.

Muncitorii restaurează picturi murale într-o peșteră.

Muncitorii restaurează picturi murale într-o peșteră.

În 1986, pentru a sprijini cariera lui Fan, soțul său a demisionat din funcția de vicedecan al Facultății de Istorie de la Universitatea din Wuhan, fondată de el însăși și s-a transferat la Academia Dunhuang. Fan era în sfârșit împreună cu soțul și cei doi băieți ai lor.

În 1998, Fan Jinshi, care avea deja 60 de ani, a fost numită în funcția de președinte al Academiei Dunhuang. Pentru a rezolva contradicția dintre protecția grotelor și dezvoltarea turismului, pe de o parte, Fan a respins categoric propunerea de înființare a unei companii turistice cotate la bursă, iar pe de altă parte, a inițiat un studiu despre capacitatea maximă de primire a turiștilor.

Turiști la Grotele Mogao

Turiști la Grotele Mogao

„Un flux mare de turiști va afecta mediul din Grotele Mogao. Oamenii trebuie să respire. Volumul bioxidului de carbon, umiditatea și temperatura dinăuntru se vor schimba. Am făcut experimente, conform cărora aceste probleme vor accelera defectele obiectelor arheologice, cauzate de factori naturali. Am luat ca referință experiențele străine. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că aici pot fi primiți zilnic maxim 3.000 de vizitatori, iar fiecare poate sta cel mult două ore.”

O pictură murală despre cerbi în nouă culori de la Grotele Mogao

O pictură murală despre cerbi în nouă culori de la Grotele Mogao

Acesta este motivul pentru care Fan Jinshi a insistat în protecția digitalizată a grotelor Mogao. Ea a conștientizat de asemenea rolul legiferării. Datorită promovării sale, au fost puse în aplicare Regulamentul privind ocrotirea Grotelor Mogao din Dunhuang și Programul cu privire la protecția Grotelor Mogao.

Colega ei Li Ping a lucrat cot la cot cu Fan în ultimii peste 40 de ani. Ea spune că fosta lor șefă muncește zilnic de la ora 7:00 până la 24:00. Are 84 de ani, dar specialista Fan încă participă la întocmirea volumului 2 al Raportului privind săpăturile arheologice de la Grotele Mogao.

Fan Jinshi lucrează într-o peșteră.

Fan Jinshi lucrează într-o peșteră.

„Sunt într-adevăr obosită. Dar nu fac o muncă fizică grea. Mă ocup doar de un singur lucru. De aceea, pot să rezist la oboseală. Speranța este pe umărul tinerilor. Din contactele cu ei, am observat un entuziasm și o creativitate impecabile. Sunt convinsă că ei vor ține minte sarcinile lor și vor da dovadă de o perseverență și mai mare decât a noastră.”

Related stories

Distribuire

Clasament