Coliba de paie prăpădită de vântul de toamnă

2021-11-24 11:10:07
Comment
Share
Share this with Close
Messenger Messenger Pinterest LinkedIn

茅屋为秋风所破歌

杜甫


八月秋高风怒号,

卷我屋上三重茅。

茅飞渡江洒江郊,

高者挂罥长林梢,

下者飘转沉塘坳。

南村群童欺我老无力,

忍能对面为盗贼。

公然抱茅入竹去,

唇焦口燥呼不得,

归来倚杖自叹息。

俄顷风定云墨色,

秋天漠漠向昏黑。

布衾多年冷似铁,

娇儿恶卧踏里裂。

床头屋漏无干处,

雨脚如麻未断绝。

自经丧乱少睡眠,

长夜沾湿何由彻!

安得广厦千万间,

大庇天下寒士俱欢颜!

风雨不动安如山。

呜呼!

何时眼前突兀见此屋,

吾庐独破受冻死亦足!


Coliba de paie prăpădită de vântul de toamnă

Du Fu


L-a opta lună e toamnă târzie, vântul urlă a jele,

Şi smulge trei straturi de paie din acoperişul colibei mele.

Paiele trec în zbor peste fluviu, pe câmpie căzând agale,

Unele sus se-agaţă pe vârf de arbori cu ramuri goale,

Altele jos plutesc pe iazuri ori cad pe fâneţe.

O ceată de copii din satul de miazăzi sfidând a mea bătrâneţe,

Se mai poartă chiar ca tâlharii pe faţă,

Iau ei făţiş paie în braţe şi dispar printre bambuşi cu verdeaţă

Geaba strig până gâtul mi se usucă tare,

Mă-ntorc c-un toiag în mână şi mă-nec de oftare.

S-a potolit deodată vântul şi nori negri ca tuşul se-adună,

Un amurg întunecat de toamnă coboară din cer fără lună.

Rece ca fierul e plapuma mea de ani nevătuită,

Copiii mei răsfăţaţi dorm prost, rupând căptuşeala învechită.

La căpătâiul patului cade ploaia subţire,

Ca o bură de fire de in cernând fără contenire.

Dup-atâţia ani de tulburări, un somn liniştit n-o să mă prindă.

Când se va sfârşi astă noapte lungă ce umed se perindă?

S-ar putea clădi oare o casă cu mii de odăi încăpătoare

Pentru ca toţi învăţaţii săraci s-arate feţe zâmbitoare.

Chiar de s-ar isca atunci o furtună cumplită,

Ca un munte neclintit va sta această casă liniştită.

De văd răsărind deodată-naintea ochilor o astfel de casă,

N-ar avea decât să mi se sfărâme coliba sărăcăcioasă,

Şi chiar de-aş muri singur în casa-mi dărâmată,

Tot aş muri cu inima împăcată.


Traducere: Xu Wende

(Sursa fotografiei: https://www.cfp.cn/)

Related stories

Distribuire

Clasament