Odă toamnei

秋兴八首（其一）

杜甫

玉露凋伤枫树林，巫山巫峡气萧森。

江间波浪兼天涌，塞上风云接地阴。

丛菊两开他日泪，孤舟一系故园心。

寒衣处处催刀尺，白帝城高急暮砧。

Odă toamnei

Du Fu

Se veştejesc frunzele de-arţar de brumă lovite,

Stâncile şi Trecătoarea de Vrajă stau pustii şi părăsite.

Valurile marelui fluviu se ridică tumultuos spre tărie.

Furtuna de peste graniţă-ntunecă zarea plumburie.

Tufănele iar în floare, lacrimi plânse-nainte

Şi barca solitară trezesc dor de casă-ntr-a mea minte.

Foarfeci şi rigle fac de zor haine vătuite,

Oraşul Baidi în amurg sună de ciocane izbind grăbite.

Traducere: Xu Wende

(Sursă: ChinaFotoPress)