ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVIII- Cedând tronul) 8

Capitolul XXVIII

Cedând tronul

13

Când împăratul Shun îi cedă tronul prietenului său, Beiren Wuze, acesta zise:

—Ce de neînţeles e împăratul! Shun a fost doar un truditor pe ogoare! Trăia pe câmp deschis arând pământul, a colindat în faţa casei împăratului Yao fără a-şi opri paşii până colo. Acum vrea să mă facă de ocară. Mi-e ruşine să-l mai văd.

De-aia s-a aruncat într-un hău numit Qing Leng (Limpede şi Rece), făcându-şi singur seama.

14

Împăratul Tang se pregătea să facă o expediţie împotriva împăratului Jie. El merse să se sfătuiască cu un pustnic, numit Bian Sui, care însă îi zise:

—Asta nu-i defel treaba mea ! Împăratul Tang întrebă:

—Cu cine să mă sfătuiesc?

—Nu ştiu, răspunse Bian Sui.

Împăratul Tang căută apoi sprijin la un alt pustnic pe numele Maoguang. „Asta nu-i deloc treaba mea” fu răspunsul pustnicului.

Împăratul Tang întrebă:

—Şi atunci la cine să fac apel? Maoguang zise:

—Nici pic de idee nu am. Împăratul Tang întrebă iară:

—Ce zici de Yiyin? Maoguang răspunse:

—Yiyin are o voinţă puternică şi poate îndura umilinţa, e tot ce ştiu despre el.

Şi apoi împăratul Tang se povăţui cu Yiyin despre lansarea unui atac împotriva împăratului Jie. Când împăratul Jie fu răsturnat, împăratul Tang voi să-i cedeze tronul lui Bian Sui. Refuzând să-l accepte, Bian Sui zise:

—Când Măria Ta a pus la cale expediţia şi mi-a cerut sfatul, a crezut cu siguranţă că sunt un om crunt. Când l-a înfrânt pe împăratul Jie şi a voit să-mi cedeze tronul, a socotit fără îndoială că sunt un om lacom. Am trăit în vremuri zbuciumate. Acum cu atât mai rău, un om strâmt la minte m-a întinat din nou cu comportarea sa nedemnă. Nu mă mai pot face de râs şi de ocară. Spunând acestea, Bian Sui sări în apa râului Zhoushui şi se înecă. Împăratul Tang încercă atunci să-l facă pe Maoguang cârmuitor, zicând:

—Din timpuri străvechi e pravila ca oamenii înţelepţi să ticluiască uneltiri, ca vitejii să săvârşească fapte de vitejie, ca cei de omenie să se aşeze pe tron de aur. De ce să nu-te aşez eu pe tine pe tron?

Maoguang nu încuviinţă şi zise:

—Nu-i drept să răstorni un cârmuitor, nu-i omenesc să-i ucizi supuşii, nu-i onest să te bucuri de izbândă după ce norodul te-a scăpat de multe primejdii. Eu am auzit că nu se cuvine să primeşti un rang înalt şi averi oferite de un om nedrept şi că nu se cade să pui piciorul pe pământul unei ţări lipsite de Dao. Cu atât mai puţin aş pune eu piciorul pe covoarele tronului! Pur şi simpu nu-mi îngădui intrarea în palatul de marmură al împăratului!

Şi în scurtă vreme, Maoguang, cu un pietroi în spinare, se cufundă în apele râului Lushui.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)