ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVIII- Cedând tronul) 2

Capitolul XXVIII

Cedând tronul

2

Taiwang Danfu trăia în ţinutul Bin, o regiune atacată adesea de tribul Di. Cei din Bin nu acceptau blăni, pânze, câini, cai, bijuterii şi jaduri ce li se ofereau. Tot ce voiau era pământul din Bin.

Taiwan Danfu zise poporului său:

— Nu pot îndura să văd oameni ucişi în timp ce trăiesc cu fraţii lor sau să văd copii ucişi când trăiesc cu taţii lor. Duceţi-vă cu toţii şi încercaţi să trăiţi în pace cu oamenii din Di. Nu-i mare deosebire pentru voi că sunteţi supuşii mei sau ai tribului Di. Mai mult, aud adesea că nu trebuie să aduci vătămare norodului din cauza luptei pentru anexare de pământ.

Şi apoi, luându-şi în mână toiagul, Taiwang Danfu plecă din ţinutul Bin. Norodul îl urmă însă om după om până la poalele muntelui Qishan, unde cu toţii, au ridicat o nouă cetate de scaun. Se poate spune că Taiwang Danfu socotea viaţa ca fiind lucrul cel mai de preţ. Cel care preţuieşte viaţa nu va căuta să ia cu preţul vieţii pământul altora. Oricât de bogat ar fi, el nu-şi va risca sănătatea pentru câştiguri personale şi oricât de sărac ar fi, nu-şi va istovi trupul în acest scop. În lumea de astăzi, înalţii dregători şi ducii respectaţi sunt preocupaţi cu toţii în a-şi păstra cinurile. Ei îşi sacrificau cu uşurinţă viaţa pentru câştiguri materiale. Nu s-au zăpăcit ei oare?!

3

Prinţul statului Yue, Sou, se arătă cuprins de spaimă la gândul că trei domnitori fuseseră asasinaţi unul după altul. Înspăimântat, părăsi în fugă palatul şi se ascunse în peştera Danxue. Rămaşi fără cârmuitor, oamenii din Yue se puseră a-l căuta pe prinţul Sou, luându-i urma până la peşteră. Întrucât prinţul refuză să iasă afară, oamenii din Yue vrând să-l forţeze au aprins o legătură de perinariţă şi au suflat fumul în peşteră. Silit să iasă, prinţul fu poftit într-o caleaşcă. Acesta, ridicându-şi privirea către ceruri, slobozi un strigăt: „O, tronule! O, tronule! Au nu vrei tu oare să mă laşi să scap?!” Prinţului de fapt nu-i era groază să devină cârmuitor, îi era doar teamă că nenorocirea îl păştea din urmă. Un om ca prinţul Sou poate fi socotit ca fiind cel care nu voieşte să-şi vatăme viaţa de dragul tronului. Iaca de ce oamenii din Yue vroiau ca prinţul să le fie cârmuitor.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)