ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVI- Despre lucrurile exterioare) 1

Capitolul XXVI

Despre lucrurile exterioare

1

Nu există reguli nestrămutate pentru lucruri exterioare. De aceea, Guan Longgeng (un devotat şi virtuos cărturar din antichitatea Chinei — N.t.) a fost executat, Bigan (unchiul regelui tiran Zhou, ultimul suveran al dinastiei Shang — N.t.) a fost omorât, Ji Zi (aristocrat din dinastia Shang—N.t.) a înnebunit, Elai (dregător slugarnic al regelui Zhou — N.t.) a fost ucis; regii Jie şi Zhou au fost răsturnaţi de la putere. Toţi regii au sperat ca demnitarii lor să le fie devotaţi, dar dregătorii devotaţi nu-şi câştigau totdeauna încrederea regilor. De aceea, Wu Zixu (demnitar al statului Wu din perioada Primăverii şi Toamnei, s-a sinucis cu sabia dăruită de regele său — N.t.) a fost aruncat în fluviul Yangtze şi Chang Hong (demnitar al statului Zhou din perioada Primăverii şi Toamnei — N.t.) a fost ucis în Shu, unde sângele i-a fost păstrat timp de trei ani şi s-a prefăcut (după legendă) în jad verde. Toţi părinţii doresc ca fiii lor să îi iubească, dar fiii devotaţi nu sunt totdeauna cei mai iubiţi. De aceea, Xiaoji (fiu al regelui Gaozong din dinastia Shang-Yin — N.t.) era chinuit de îngrijorări, iar Zeng Can ( discipol al lui Confucius, îşi iubea părinţii din cale-afară, cu toate acestea, adesea era snopit în bătăi de aceştia — N.t.) plângea de multe ori amarnic. Lemnele frecate se aprind, drept pentru care marii salcâmi se pot pârjoli, iar metalul călit în fierărie se va topi. Când principiile Yin şi Yang îşi pierd armonia, cerul şi pământul sunt atât de tulburate, încât vor veni ploi cu tunete şi fulgere, care vor aprinde marii salcâmi. Unii oameni vor avea necazuri şi griji privind avantajele şi dezavantajele, de care nu vor scăpa. Cuprinşi de panică, nu vor izbuti să săvârşească nicio ispravă, iar inimile lor se vor cufunda în adâncă deprimare, stând parcă atârnate între cer şi pământ. Tulburaţi de contradicţia dintre avantaje şi dezavantaje, ei îşi vor distruge armonia interioară, iar liniştea lăuntrică, ca luna lină, nu va izbuti să înăbuşe focul inimii, aşa că sufletul lor se va afunda în adâncul deprimării şi firea lor naturală se va epuiza.

2

Familia lui Zhuang Zhou era săracă şi de aceea Zhuangzi se duse la ducele Jianhe să-i ceară cu împrumut mei pentru hrană. Ducele îi zise:

— Da, foarte bucuros. În curând am să primesc bănetul de la arendaşii moşiei mele, şi atunci am să vă împrumut trei sute de galbeni. Am zis bine?

Auzind una ca asta, Zhuang se făcu negru ca pământul de supărare şi nu se putu opri să nu spună:

— Ieri, când veneam încoace, am auzit pe drum nişte vaiete. M-am întors să văd ce este şi atunci am zărit în mijlocul drumului, într-o urmă lăsată de roţi, un crap care zăcea acolo şi l-am întrebat:

„Crapule, ce faci tu aici?” Iar crapul mi-a răspuns: „Sunt un înalt dregător al lumii peştilor aflat în slujba Mării de Răsărit. Domnule, vă rog aduceţi-mi puţină apă că altminteri mă prăpădesc.” Iar eu i-am răspuns: „De bună seamă, am să te ajut! Sunt gata să iau drumul spre miazăzi, iar acolo să-i înduplec pe regii ţărilor Wu şi Yue să tragă un şanţ din apele fluviului Xijiang până aici, ca să te poţi întoarce în mare. Am zis bine? ” Crapul s-a zbârlit de mânie şi a spus: „Mă aflu în afara lumii mele şi sunt fără chip de scăpare. Nu mi-ar trebui decât oleacă de apă ca să-mi fie mântuită viaţa, iar dumneata ai nebrăzarea să-mi dai un asemenea răspuns. Ai face mai bine să mă cauţi la prăvălia unde se vinde peşte uscat.”

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)