ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXV- Xu Wugui) 6

Capitolul XXV

Peng Zeyang

11

Shaozhi zise:

— Înăuntrul celor patru direcţii şi al celor şase sfere, cum au luat fiinţă toate lucrurile?

Taigong Tiao zise:

— Cele două energii vitale, Yin şi Yang, se atrag una pe alta, se resping una pe alta şi se potrivesc una cu cealaltă. Cele patru sezoane se succed unul celuilalt, dau naştere unul altuia şi pun capăt unul celuilalt. Placul şi scârba vin şi se duc, cresc şi scad; masculul şi femela se despart unul de celălalt şi se unesc unul cu celălaltul, continuând veşnic viaţa. Securitatea şi pericolul alternează; norocul şi nenorocul se preschimbă unul în altul; vremuri încordate şi vremuri relaxate se succed unele pe altele; adunarea şi răspândirea se află în raport una cu cealaltă. Aceste nume şi realităţi pot fi consemnate şi particularităţile lor fine pot fi verificate. Succesiunea în ordine cronologică revine când ajunge la limită, vezi în capăt începutul, asta-i legea universală a tuturor lucrurilor din lume. Ceea ce poate exprima limba până la epuizare şi ceea ce-i limitat de cunoaştere reprezintă capătul lucrurilor din lume. Discipolii Dao- ului nu caută să cerceteze începutul şi sfârşitul lucrurilor şi aici se opresc toate discuţiile.

Shaozhi zise:

— Ji Zhen susţine că nefiinţa a creat lumea, iar Jiezi susţine că ceva misterios a creat lumea. Care din aceste două puncte de vedere descrie corect adevărul şi care se abate de la adevăr?

Taigong Tiao zise:

— Cocoşii cântă şi câinii latră, asta-i ceva ce cunoaştem cu toţii. Dar oamenii dotaţi cu mare înţelepciune nu pot descrie în cuvinte de ce cocoşii cântă şi câinii latră şi nici nu-şi pot închipui

ce vor deveni ei în viitor. Dacă facem o analiză minuţioasă, vom afla că ceva mic poate fi tot atât de mic cât poate fi şi că ceva mare poate fi tot atât de mare cât poate fi. Fie că zicem că nefiinţa a creat lumea, fie că zicem că ceva misterios a creat lumea, suntem de fapt limitaţi de lucruri şi o vom apuca pe o cale greşită. Punctul de vedere după care ceva misterios a creat lumea lasă să se înţeleagă că există o fiinţă reală şi punctul de vedere potrivit căruia nefiinţa a creat lumea lasă să se înţeleagă că nu există absolut nimic. Când vorbim despre nume şi formă, vorbim de existenţa materială; când vorbim despre lipsa numelui şi despre lipsa formei, vorbim de existenţa imaterială. Noi putem descrie în cuvinte şi gândi în imagini, dar cu cât descriem ceva în cuvinte, cu atât ne depărtăm de adevăr. Noi nu putem preveni ceva să ia fiinţă şi nici nu putem stăvili ceva de la pieire. Viaţa şi moartea nu se află la o mare distanţă, dar legea care le delimitează nu este inteligibilă. Ambele puncte de vedere, cum că ceva misterios a creat lumea sau că nefiinţa a creat lumea, nu sunt decât presupuneri ivite din îndoială.

— Când căutăm să scrutăm sursa lumii, mergem înapoi până la infinitate; când căutăm să descoperim capătul lumii, privim în infinitate. Infinitatea trecutului şi a viitorului presupune că aceasta depăşeşte descrierile. Aceeaşi lege guvernează toate lucrurile din lume. Punctul de vedere după care ceva misterios a creat lumea şi punctul de vedere potrivit căruia nefiinţa a creat lumea se bazează pe rostire; ele încep şi se sfârşesc odată cu lucrurile. Dao-ul este fără formă, dar nu este nimicnicie. Dao-ul este un termen pe care-l folosim cu scop practic. Ambele puncte de vedere menţionate mai sus sunt limitate de lucruri. Cum pot ele generaliza Dao-ul însuşi? Dacă vorbim în mod adecvat, ar trebui să vorbim toată ziua despre Dao; dacă nu exprimăm conceptul cum se cuvine, ar trebui să vorbim toată ziua despre lucruri. Dao-ul, desăvârşirea lucrurilor, nu poate fi exprimat în cuvinte şi nici prin tăcere. Dezbaterea de cel mai înalt nivel nu se desfăşoară prin cuvinte şi nici prin tăcere.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)