ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole exterioare-Capitolul XXII - Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte) 1

Capitolul XXII

Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte

1

Rătăcind în Miazănoapte, Înţelepciunea se preumblă pe malul Apelor Negre şi suind pe dealul Yinfen se întâlni faţă în faţă cu Nonacţiunea cea fără de nume, căreia îi zise:

— Aş dori să-ţi pun câteva întrebări. Cum ai cugeta şi cum ai medita pentru a pricepe Dao-ul? Cum să trăiesc şi cum să mă port ca să mă conformez Dao-ului? Şi prin ce mijloace şi pe ce cale să merg ca să dobândesc Dao-ul?

Înţelepciunea îi puse cele trei întrebări, dar Nonacţiunea cea fără de nume nu-i dădu niciun răspuns, nu că nu vru, ci că nu ştia ce să răspundă la întrebările Înţelepciunii.

Neobţinând vreun răspuns de la Nonacţiunea cea fără de nume, Înţelepciunea se duse pe malul sudic al Apelor Albe şi urcă pe colina Huque. Acolo dădu peste Nebunul cel dus pe gânduri şi îi puse aceleaşi întrebări. Nebunul cel dus pe gânduri prinse a grăi:

— Ei bine! Ştiu, tocmai doream să-ţi dau răspunsurile, însă voind să le spun cu dragă inimă, am uitat ce aveam de gând să rostesc.

Nefiind cu putinţă să primească vreun răspuns nici de la Nebunul cel dus pe gânduri, Înţelepciunea se întoarse la palat şi, de cum îl văzu pe Împăratul Galben îi puse şi acestuia întrebările.

Împăratul Galben zise:

— Poţi deprinde a cunoaşte Dao fără a cugeta şi fără a medita; te poţi conforma cu Dao-ul fără a trăi undeva anume şi fără a face ceva anume; poţi dobândi Dao-ul fără a pleca nicăieri şi fără a alerga pe vreo cale.

Înţelepciunea mai întrebă:

— Acum, noi doi am aflat răspunsurile, dar Nonacţiunea cea fără de nume si Nebunul cel dus pe gânduri încă nu le au, la urma urmei cine are dreptate?

Împăratul Galben zise:

— Ei bine, Nonacţiunea cea fără de nume are într-adevăr dreptate şi Nebunul cel dus pe gânduri are şi el parcă dreptate. Dao-ul nu va veni la urma urmei aproape de tine şi de mine. Cei care ştiu nu spun şi cei care spun nu prea ştiu. De aceea, înţeleptul îi învaţă pe alţii fără rostiri. Dao-ul nu poate fi dobândit şi virtutea nu poate fi atinsă. Bunătatea poate fi practicată, dreptatea poate fi încălcată şi riturile pot duce la ipocrizie. De aceea se spune: „Pierzându-ţi Dao- ul, cauţi virtutea; pierzându-ţi virtutea, cauţi bunătatea; pierzându- ţi bunătatea, cauţi dreptatea; pierzându-ţi dreptatea, cauţi riturile.” Riturile nu-s decât o împodobire cu flori a Dao-ului, ci constituie o pornire a tulburărilor. Se mai zice: „Cel care caută al Dao-ului înţeles îşi reduce cu fiecare zi dorinţele păcătoase şi le reduce tot mai mult până a nu mai face nimic; când nimic nu se face, şi apoi nimic nu rămâne nefăcut.” Astăzi omul a devenit unul din cele zece mii de lucruri din lume şi îi e anevoie să se întoarcă la origine! Numai omul desăvărşit se poate întoarce la Dao. „Viaţa-i urmarea morţii, iar moartea—începutul vieţii. Nimeni nu poate cunoaşte a lor rânduială. Naşterea unui om e închegarea substanţei materiale Qi (energie vitală, bază comună a celor cinci elemente primare: metalul, lemnul, apa, focul şi pământul — N.t.), care zămisleşte viaţa omului; iar risipirea energiei vitale duce la moarte. Dacă moartea succede vieţii şi viaţa succede morţii, atunci pentru ce oare să mă frământ într-atâta! Aşadar toate lucrurile sunt una, căci ceva ce socoţi că e frumos, este miraculos şi ceea ce socoţi că e dezgustător, este puturos; puturosul se poate transforma din nou în miraculos, iar miraculosul din nou în puturos. De aceea se zice că:

„Cea care pătrunde toate lucrurile din Lumea subcerească nu e alta decât energia vitală.” Înţeleptul pune aşadar preţ pe Unul (unirea tuturor lucrurilor din lume în energia vitală — N.t.).

Înţelepciunea îi zise Împăratului Galben:

— I-am pus Nonacţiunii celei fără de nume nişte întrebări, dar nu mi-a răspuns, nu pentru că n-a vrut ci pentru că nu ştia ce să- mi răspundă. I-am pus şi Nebunului celui dus pe gânduri aceleaşi întrebări, dar el nu mi-a putut răspunde, nu pentru că n-a vrut, ci pentru că a uitat ce avea să-mi zică. Acum te întreb pe dumneata care ştii tot, de ce zici că Dao-ul n-a venit aproape de mine?

Împăratul Galben cuvântă astfel:

— Nonacţiunea cea fără de nume a dobândit în adevăr Dao- ul, pentru că nu ştie nimic. Nebunul cel dus pe gânduri pare că-i aproape de Dao, pentru că a uitat ceea ce avea să-ţi spună. Noi doi n-am ajuns niciodată aproape de Dao, pentru că ştim tot.

Auzind asemenea vorbe, Nebunul cel dus pe gânduri s-a convins că cele spuse de Împăratul Galben erau cuvinte înţelepte.

2

Cerul şi pământul sunt de o frumuseţe măreaţă, dar nu glăsuiesc; cele patru anotimpuri trec printr-un ciclu regulat, dar nu aduc argumente; toate lucrurile pe lume cresc într-un fel bine stabilit, dar nu aduc vreo lămurire. Înţeleptul scrutează măreaţa frumuseţe a cerului şi pământului, aşa că pătrunde firea tuturor lucrurilor. Urmând poruncile firii, înţeleptul nu săvârşeşte nimic şi fiinţa supremă nu zămisleşte nimic şi asta din pricina că ei scrutează cerul şi pământul.

Cerul şi pământul sunt atât de divine şi profunde, încât ele împărtăşesc schimbările tuturor lucrurilor. Lucrurile se prăpădesc şi se nasc şi capătă diverse forme şi mărimi, şi nimeni nu cunoaşte rădăcina lor. Toate lucrurile au dăinuit din adâncimile timpului în chip propriu, urmându-şi fiecare în parte propria cale a vieţii. Universul e imens, dar nu trece dincolo de Dao; firicelele de păr de toamnă sunt mici de tot, dar zămislirea lor depinde tot de Dao. Totul pe lume se află în perpetuă schimbare şi îşi păstrează tot timpul fiinţa. Principiile Yin şi Yang şi cele patru sezoane se mişcă fără contenire, fiecare urmându-şi propriul curs. Marele Dao pare că nu are fiinţă, dar de fapt are fiinţă. Dao-ul ia fiinţă fără formă, dar creşte cu vigoare, făcând minuni. Toate lucrurile-s de El hrănite, dar acestea nu-i cunosc fiinţa—asta se numeşte a ajunge la rădăcina de bază, cu care poţi scruta cerul şi pământul.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursă: ChinaFotoPress)