ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole interioare- Capitolul I - Rătăcire) 3

Capitole interioare

Capitolul I

Rătăcire

3

Huizi﹡ îi zise lui Zhuangzi:

— Principele din Wei﹡﹡ mi-a dăruit o sămânţă de dovleac-tigvă mare, am plantat-o şi a dat un rod care poate păstra în el cinci Dan﹡﹡﹡ de grâne. Nu-i destul de rezistent ca să păstrezi în el apă sau lichid dens; l-am despicat în două ca să-l folosesc ca polonic. Dar e prea larg ca să-mi fie de îndemână. Acest dovleac-tigvă nu poate să nu fie socotit ca mare, dar nu-mi e de folos, aşa că l-am făcut ţăndări.

Zhuangzi zise:

— Nu prea ştii într-adevăr să foloseşti un lucru mare. În statul Song trăia un om care se pricepea să prepare un leac pentru palme crăpate. Toată suflarea din satul său se îndeletnicia din generaţie în generaţie cu spălatul mătăsurilor brute. Auzind de balsam, un negustor s-a oferit să cumpere reţeta cu o sută de monede de aur. Omul din Song şi-a adunat toată familia la sfat, zicând: „De generaţii întregi ne ocupăm cu spălatul mătăsurilor brute şi am strâns laolaltă doar câteva monede de aur. Acum, într-o singură dimineaţă ne putem alege cu o sută de monede de aur dacă vindem reţeta, propun deci s-o vindem.”

Negustorul care a obţinut reţeta i-a oferit-o principelui din Wu, care se războia cu statul Yue. Principele din Wu l-a făcut comandantul flotei sale. În timpul iernii, oştirea din Wu a dus o bătălie pe mare cu oastea statului Yue, care a suferit o înfrângere totală. Atunci negustorul nostru a primit drept răsplată o mare feudă de la principele statului Wu. Aceeaşi reţetă a leacului pentru mâini crăpate, folosind-o, unul s-a ales cu o feudă, iar altul nu a scăpat de trudnicul spălat al mătăsurilor brute, pentru că ei au folosit-o în mod diferit. Acum ai un mare dovleac-tigvă care poate păstra în el cinci dan de cereale, de ce nu-l legi în jurul şalelor tale pe post de plută când treci un râu sau un lac, în loc să-ţi faci griji că-i prea mare ca să fie folosit? Mi se pare că nu eşti în toate minţile!

Huizi îi zise lui Zhuangzi:

— Am un mare arbore, numit de oameni chu. Trunchiul lui este atât de noduros şi butucănos, încât un dulgher abia poate să-l măsoare cu linia sa mânjită de cerneală; ramurile sale sunt atât de răsucite, încât echerul şi compasul de trasare abia pot fi folosite pe ele. Arborele chu se află la o margine de drum, dar niciun dulgher nu aruncă o privire către el. Acum vorbele tale sunt asemenea arborelui meu, atât de mari şi inutile, încât nimeni nu-i dispus să le asculte.

Zhuangzi zise:

— N-ai văzut oare vreodată o pisică sălbatică sau o nevăstuică? Stă ghem la pământ, pândindu-şi prada. Animalul se repede la dreapta, la stânga, în sus şi în jos, şi sare până cade într-o cursă şi moare. Pe de altă parte, iacul, cu tot trupu-i colosal şi cu puterea-i extraordinară, nu poate prinde şobolani. Acum ai un mare arbore, dar îţi faci griji de inutilitatea sa. De ce nu-l plantezi în Ţara Nimicniciei, o întindere pustie, unde nu creşte nimic şi nu ajunge nimeni? Acolo poţi rătăci fără ţintă şi dormi apoi fără griji dedesubtul lui. Nimeni nu-l va reteza cu toporul şi nici nu-i va pricinui vreo vătămare, de unde ar atrage spre sine o năpastă!

* Huizi, cunoscut și sub numele Hui Shi, din statul Song, a fost prim dregător al principelui Hui al statului Liang, o personalitate de seamă din perioada premergătoare Imperiului Qin.

** Principele din Wei — principele Hui al statului Wei.

*** Dan — unitate de măsură pentru cereale, un dan=1 hectolitru.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man