Piesa de teatru „Copacul" a emoţionat copiii români

2019-11-26 15:50:55
Comment
Share
Share this with Close
Messenger Messenger Pinterest LinkedIn


Piesa de teatru „Copacul" a emoţionat copiii români

Care este povestea din spectacolul „Copacul"?

Este o poveste specială. Personajul principal este un copac, un Ginkgo Biloba, în vârstă de aproximativ 90 de ani. Acest copac unic poate trăi până la vârsta de 2000-3000 de ani. Acesta este jucat de o tânără şi talentată actriţă. Fetița-copac este foarte frumoasă și trăia într-o zonă muntoasă. Dar după ce a fost descoperită de oameni, a fost mutată la oraș şi viaţa ei s-a schimbat. Apoi a fost mutată din nou, neîntrerupt, în mai multe orașe şi diverse localități. În tot acest proces, fetiţa-copac a cunoscut mai multe ființe şi plante și a avut parte de o mulţime de întâmplări. De exemplu, a cunoscut sălcii și plopi, s-a împrietenit cu oameni din oraș, bătrâni și copii, a făcut cunoștință cu cicade sau pisici care se găsesc din ce în ce mai puțin în oraș. Mai mult, a văzut cu ochii proprii cum se construiește un parc într-un oraș, cum se amenajează un lac sau cum se înalță munții în zona urbană. Aceasta este povestea fetiței-copac. În text, am descris și lumea spirituală a fetiței-copac. În spectacol mai este un personaj, un băiat-copac frumos care a crescut alături de fetița-copac la munte. Fetița-copac îl iubea foarte mult, dar din păcate s-au despărțit, atunci când au fost mutaţi. Dar, băiatul-copac apare în viaţa fetiței, trăind şi el experienţa mutării dintr-un oraş în altul. De fapt, această piesă de teatru descrie parcursul vieții, nu numai pe cel al oamenilor, ci al tuturor ființelor şi plantelor din lume. Acest proces pe care nu-l putem controla, dar în care încercăm să ne păstrăm propriul caracter. Mulţi consideră că piesa are ca temă ocrotirea mediului înconjurător. Accept această opinie. Dar trebuie să știți că tema piesei noastre de teatru nu este aşa de simplă.

Este foarte frumoasă şi ideea, este foarte frumoasă şi povestea, cu un accentuat specific chinezesc şi mă duce cu gândul la ideea că fiecare dintre noi crește ca un copac, așa, metaforic?

Ați înțeles corect. Fiecare dintre noi putem spune că este un copac, fără îndoială. Pe de altă parte, am vrut să transmit faptul că trebuie să privim în mod egal toate ființele de pe pământ. Fiecare ființă de sub soare are dreptul să trăiască liber. Din punctul meu de vedere, aceste două înţelesuri sunt reflectate în piesa noastră de teatru, ca o recunoaștere a vieţii în lumea de azi.

Cum a fost pus spectacolul în scenă şi care credeţi că au fost atuurile acestuia în câştigarea premiului din acest an, ce consideraţi dvs. că a convins juriul să acorde acest premiu spectacolului din China?

Inspirația mea pentru crearea piesei este, de fapt, o acumulare de gânduri pe parcursul mai multor ani, la care am adăugat iubirea mea pentru natură, cunoașterea plantelor și animalelor. Odată, când mă plimbam în Parcul Olimpic din Beijing împreună cu colegii, am rămas singură în urma lor simțind că toți copacii din jur îmi vorbesc. Știu că aceşti copaci au fost aduşi din alte localități, pentru că parcul este unul nou construit, având un lac și coline artificiale. Este un parc foarte frumos. La ieșirea din parc, aveam deja conturat în minte scenariul pentru piesă. Când am ajuns acasă, am notat toate frânturile de inspirație şi după aproximativ o lună de muncă, zile şi nopţi târzii, am terminat povestea. Nu mă puteam opri din scris. Simţeam că sufletul copacilor pătrunde în corpul meu și că trebuie să povestesc în locul lor. Este o piesă care aduce mari provocări regizorului și actorilor.

Related stories

Distribuire

Clasament