DIALOG – Peter Sragher: China e ca o minune din punct de vedere social, economic şi tehnologic

Ce vă fascinează mai mult din cultura chineză sau ce vă inspiră din aceasta în creaţiile dvs. şi cum vede poetul Peter Sragher China de azi？

Trebuie să spun că prin formaţia mea şi cât am citit până să vin aici eram şi sunt în continuare fascinat de cultura chineză antică şi veche. Sunt încântat de perioada Tang, dar acum de curând am descoperit şi din dinastia Song nişte poeţi deosebit de interesanţi şi chiar vreau să vorbesc cu Luminiţa Bălan, care este şefa Catedrei de sinologie de la Universitatea Bucureşti şi, totodată, co-directoarea Institutului Confucius ca să scoatem o serie de poezie chinezească din perioada Song, am reuşit să cumpăr două volume dintr-un anticariat. Pe de altă parte mă interesează şi promovarea unor autori de valoare români şi o să încerc prin forţele mele să fac acest lucru în calitatea de preşedinte al filialei Bucureşti de Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România. Iată, un Li Bai, am fost la Hangzhou şi am văzut după peste 1000 de ani floarea de lotus pe care el o cânta şi am înţeles de ce, am simţit de ce şi sunt interesat şi de ce se întâmplă în ziua de astăzi în China. Eu consider că actualmente China e ca o minune din punct de vedere social, economic şi tehnologic. Faţă de ce ştiam noi acum 30 – 40 de ani e o schimbare fundamentală. China a devenit o mare putere mondială şi ce este foarte important e că se simte acest lucru nu numai la, să zicem, nişte pături privilegiate, ci se simte la nivelul tuturor oamenilor, adică acest lucru este o mare realizare din ultimii 35 – 40 de ani. Şi pot să zic, în opinia mea, China e un exemplu în multe domenii pentru multe ţări care încă nu înţeleg ce se întâmplă acolo.

Ultima poezie se numeşte I will miss their. Vă rog să mai recitaţi câteva versuri, în încheierea dialogului nostru, chiar de aici, pentru ca ascultătorii noştri să afle de cine sau de ce vă este dor din China.

Aici trebuie să spun cinstit, scriam aceste versuri în avion, în cel mai mare avion care există actualmente pentru pasageri, un Airbus A380 şi tocmai plecam şi sufeream că după 12 zile trebuie să plec, da, ca orice plecare sau despărţire când eram copil, în momentul în care mama sau tata plecau din cameră plângeam, de ce plângeam, că atunci ne gândeam sau simţeam că poate n-o să mai revină niciodată. Aşa că până nu apăreau nu ne opream din plâns, asta se întâmpla cu siguranţă şi orice despărţire chiar ulterior după zeci şi zeci de ani e ca o rupere dintr-un loc în care ai văzut atâţia oameni minunaţi, ai văzut atâtea lucruri minunate, parcă s-a întâmplat aşa un fel de sinteză. O să vă citesc câteva versuri în engleză care sună cam aşa：

bright smile

spanning the whole room

and climbing the evergreen hills

to the cold mountain weather

but their smile warms

the thin air

but their smile brings

beauty

to the barren scenery

and in the end brings

the much coveted

rain

明快的微笑

盘旋在整个房间

攀爬上那常青的

群山

抵达那寒冷的深山

他们的微笑温暖了

薄凉彻骨的空气

他们的微笑带来了

丽人款款而至

为贫瘠的土地

终于

带来了

渴盼已久的

甘露

Domnule Peter Sragher, vă mulţumesc foarte mult pentru acest dialog de suflet, pentru momentele de poezie. Vă aşteptăm din nou în China şi, de ce nu, poate chiar la Radio China Internaţional.

Vă mulţumesc şi eu!

(Fotografii din Arhiva personală a poetului)

Nina F. Gherman

Radio China Internaţional – redacţia română

Beijing, septembrie 2018