DIALOG – Li Ming: Când e nevoie, chinezul şi românul se ajută reciproc

Bună ziua, domnule Li Ming şi vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să stăm de vorbă la emisiunea Cultura Chinei într-o ceaşcă, la Radio China Internaţional. Aş dori să începem dialogul nostru, spunându-mi, mai întâi, câţi ani aţi stat în România şi ce a însemnat pentru dvs. această perioadă？

Mulţumesc pentru invitaţie! Sunt şi eu onorat să fiu, aici, într-un dialog cu dvs. şi să vorbim despre România şi despre viaţa şi activitatea mea desfăşurată cu România şi în România. De fapt, destinul cu România a început în urmă cu peste 40 şi ceva de ani, în anul 72, când am fost selecţionat de instituţia în care lucrez acum, în colaborare cu Universitatea de Limbi Străine nr. 2 din Beijing şi de atunci am început destinul cu România. Am făcut studii de un an la Beijing, mai întâi, un an şi jumătate la Beijing, pe urmă am mers în România şi am făcut studii de perfecţionare a limbii române, mai întâi la Craiova, un an de zile, după aia un an şi ceva de zile la Universitatea din Bucureşti. Pe urmă, în 75 m-am reîntors în ţară şi m-am angajat în instituţia în care lucrez până în ziua de astăzi, de la care m-am şi pensionat.

Şi ce a însemnat acea perioadă în care aţi stat în România pentru dvs., cum o vedeţi acum？

De fapt, la început, nu ştiam noţiuni despre România. Pentru mine, totul era zero. Iar acum, după această perioadă de timp, cât am lucrat, am trăit şi în România, am început să cunosc, să înţeleg, să iubesc această ţară, pe care o consider ca al doilea sat natal, a doua patrie maternă. Cu studii şi cu cele trei mandate am trăit, am stat vreo 16 ani în România, se poate spune că întreaga tinereţe, aproape întreaga viaţă am dedicat-o pentru a cunoaşte România mai întâi şi pe urmă pentru a intensifica relaţiile de prietenie şi de colaborare, deci o perioadă importantă din viaţa mea.