Fond funciar

China are o suprafaţă imensă şi resurse funciare bogate şi variate, printre care terenuri arabile, păduri, păşuni, deşerturi şi lunci, toate cu suprafeţe întinse. Cu toate acestea, în China există mai multe zone muntoase şi puţine câmpii, pământurile arabile şi pădurile ocupând o pondere mică din suprafaţa totală a ţării. Răspândirea resurselor funciare este, însă, uşor dezechilibrată.


Pământuri arabile

Pământurile arabile din China totalizează 121 milioane de hectare şi se găsesc, în principal, pe câmpiile şi în depresiunile din zonele musonice din estul ţării. Acestea sunt răspândite, în majoritatea lor, pe Câmpia de Nord-Est, Câmpia Chinei de Nord, Câmpia Cursului Mijlociu şi Inferior al Fluviului Yangtze, în zona Deltei Fluviului Perlelor şi în depresiunea Sichuan.Pe Câmpia de Nord-Est, cu pământ negricios fertil, se cultivă grâu, porumb, sorg, in şi sfeclă de zahăr. Pe Câmpia Chinei de Nord, cu pământ brun, se produce grâu, porumb, mei, sorg, bumbac şi arahide. Pe Câmpia Cursului Mijlociu şi Inferior al Fluviului Yangtze se cultivă orez, portocale şi mandarine, seminţe de rapiţă şi altele. Depresiunea Sichuan are o producţie abundentă de orez, rapiţă, trestie de zahăr, ceai, portocale şi mandarine, grepfrut şi altele.


Păduri

Pădurile au o suprafaţă de 195 milioane de hectare, acoperind 20,36% din suprafaţa totală a ţării. Cu această pondere, încă inferioară nivelului mediu mondial, China este o ţară cu puţine resurse de acest gen. Pădurile naturale se găsesc, în principal, în nord-estul şi sud-vestul ţării, pe când în câmpiile cu mare densitate demografică şi economie dezvoltată din est şi în vastele regiuni din nord-vestul ţării sunt foarte puţine păduri.

În pădurile din China cresc o mare varietate de specii de arbori, dintre care unele sunt de mare valoare, precum ginkgo, metaseguoia şi altele. Pentru protecţia mediului şi satisfacerea cerinţelor construcţiei economice, în China au fost organizate ample campanii de împădurire. La ora actuală, suprafaţa pădurilor artificiale depăşeşte 60 milioane de hectare.

Principalele zone cu păduri sunt următoarele: zona forestieră din nord-estul ţării, cea mai mare zonă cu păduri naturale din China, care cuprinde pădurile din munţii Marele Xing’an, Micul Xing’an şi Changbai; ona forestieră din sud-vestul ţării, ca suprafaţă fiind a doua zonă cu păduri naturale din China, care cuprinde pădurile din munţii Hengduan şi Himalaya şi bazinul fluviului Yarlung Tsangpo; zona forestieră din sud-estul ţării care reprezintă vastele regiuni muntoase şi deluroase aflate la sud de Munţii Qinling şi fluviul Huaihe şi la est de Podişul Yunnan-Guizhou, care este cea mai importantă zonă cu păduri artificiale din China. Pe lângă acestea, în China mai există mari sisteme forestiere de protecţie, de exemplu, perdeaua forestieră de protecţie care acoperă nord-estul, nordul şi nord-vestul ţării şi care este numită „Cea mai mare lucrare ecologică din lume”.


Păşuni

China are 400 milioane de hectare de păşuni, fiind una dintre ţările cu cele mai întinse păşuni din lume. Păşunile naturale sunt situate, în principal, în vastele regiuni din vestul şi nordul Munţilor Marele ing’an – Munţii Yinshan – poalele estice ale Podişului Qinghai-Tibet. Păşunile artificiale se găsesc în marea lor majoritate în sud-estul ţării, între terenuri arabile şi păduri.

Principalele zone păstoreşti sunt: Mongolia Interioară, care este cea mai mare zonă păstorească din China şi unde cresc rasele de cai şi vite Sanhe şi altele; Xinjiang, cu rasele specifice de oi cu lână fină Xinjiang, oile Altai cu coadă mare şi caii Yili; Qinghai unde cresc, în principal, iacii, dar şi caii Hequ, renumiţi în lume; Tibet, principala zonă crescătoare de iaci.