Forme de relief

China este o țară muntoasă. Regiunile montane reprezintă două treimi din suprafața țării. Proporția formelor de relief este următoarea: 33% munți, 26% podișuri, 19% depresiuni, 12% câmpii și 10% dealuri. Relieful actual al Chinei este rezultatul înălțării Podișului Qinghai-Tibet, o importantă acțiune geologică din istoria Terrei de acum câteva milioane de ani. Privit de la înălțime, seamănă cu un șir de trepte, care coboară de la vest la est. Prima treaptă, formată ca urmare a ciocnirii plăcii indiene cu cea euro-asiatică, a dus la înălțarea necontenită a Podișului Qinghai-Tibet până la altitudinea medie de peste 4.000 m, unoscut azi ca „Acoperișul Lumii”. Piscul principal al Munților Himalaya de pe acest podiș are o înălțime de 8.844,43 m, fiind cel mai înalt din lume. Urmează a doua treaptă, formată din Podișul Mongoliei Interioare, Podișul de Loess, Podișul Yungui și Depresiunea Tarim, Depresiunile Junggar și Sichuan, cu o înălțime medie cuprinsă între 1.000-2.000 m deasupra nivelului mării. De la Munții Marele Xing’an, Taihang, Wushan și Xuefeng, aflați la marginea acestei trepte, spre est, până la malul Pacificului, sunt așezate din nord spre sud Câmpia de Nord-Est, Câmpia Chinei de Nord, Câmpia Cursului Mijlociu și Inferior al fluviului Yangtze, separate de coline și dealuri. Altitudinea de aici coboară până la 500-1.000 m, reprezentând a treia treaptă. De aici, spre est, se întind platforma continentală și marea picontinentală, formând ultima treaptă a reliefului Chinei, cu o adâncime a apei ce nu depășește 200 m.