Ceaiul întunecos este un fel de ceai cu procesarea cea mai complicată dintre cele şase tipuri de ceai chinezesc. Datorită istoriei sale lungi, s-a dezvoltat în mai multe produse de ceai, fiecare dintre acestea având calităţi şi metode diferite de procesare.

Cele mai importante metode de procesare a ceaiului întunecos Anhua sunt grămada fermentată şi uscarea la foc cu lemn de pin în timpul prelucrarii primare. Fără aceste două procese, acesta nu poate fi numit "ceaiul întunecos". În prezent, metoda de prelucrare tradiţională este încă aplicată în producţia de ceai întunecos Anhua, care este complicată ca şi tehnologie. Procesarea unor produse de ceai este urmată din generaţie în generaţie, motiv pentru care este ţinută în secret, constituind un mare mister.

Prelucrarea ceaiului este metoda prin care frunzele de ceai sunt transformate în frunze uscate pentru ceai. De obicei, prelucrarea ceaiului presupune adoptarea a diferite grade de oxidare a frunzelor, oprirea oxidării și uscarea frunzelor. Aroma specifică a acestor frunze uscate este dată de tipul plantei și de maniera în care sunt prelucrate frunzele.

Pentru prima oară, planta care oferă frunzele de ceai a fost folosită în scopuri medicinale. Tehnica folosită de către chinezi era de a procesa frunzele proaspăt culese cu ajutorul aburilor și, mai apoi, de a le usca pentru o conservare cât mai bună. Această metodă este cel mai probabil cea mai veche din istoria prelucrării ceaiului.

Oprirea oxidării frunzelor se face prin încălzirea lor treptată, ceea ce duce și la înlăturarea mirosurilor neplăcute. După aceea, frunzele sunt rulate pentru a înlătura și mai mult din seva frunzelor și a obține un gust și mai bun. Uscarea se face pentru a încheia procesul și se poate face prin uscarea la soare, în aer sau prin coacere. Cea mai frecventă este coacerea. Deși nu este mereu necesar, unele ceaiuri au nevoie de o fermentare secundară sau de coacere pentru a ajunge la adevăratul lor potențial