În China, ceaiurile se separă în funcţie de calitatea şi tehnologia de prelucrare, în şase tipuri: ceai verde, ceai galben, ceai întunecos, ceai alb, ceai woolong şi ceai negru (ceai roşu). Ceaiul negru din Anhua (tradus după chineză Anhua Heicha) face parte din ceaiul întunecos.

Cea mai veche înregistrare despre "ceaiul întunecos" a apărut în istoria Chinei în 1524, în care acesta îşi are originea reală în Anhua din Hunan. Ceaiul a fost descoperit în timpul dinastiei Ming (1368 – 1644), iar de atunci se bucură de recunoaştere pe pieţele chineze şi internaţionale. Ceaiul negru din Anhua are patru caracteristici: o istorie lungă, cantitate, bună calitate şi diferite tipuri.

În dinastia Tang (618-907), ceaiul negru din Anhua a devenit un tribut pentru familiile regale şi Anhua era centrul pieţei de ceai din China în timpul celor 500 de ani ai dinastiilor Ming şi Qing, atunci când producţia de ceai întunecos reprezenta pentru 40% din ceaiul întunecos al întregii ţări, fiind printre cele cinci provincii producătoare de ceai întunecos.

Ceaiul negru din Anhua a ajuns, în 2010, în Pavilionul ONU de la Shanghai World Expo, o bună oportunitate pentru prezentarea acestuia în lume. În timpul expoziţiei, ceaiul întunecos de la mărcile "Baishaxi" şi "Xiangyi" a fost expus şi vândut în Pavilionul ONU.

Ceaiul negru din Anhua are un fundal cultural bogat în istoria ceaiului chinezesc, are trei Jian, trei Zhuan (trei feluri de ceai cărămidă) şi un Juan. Ceaiul trei Jian este numit şi Xiangjian, fiind de trei feluri - Tianjian, Gongjian şi Shengjian. Ceaiul trei Zhuan se referă la Fuzhuan (Fu Cărămidă), Heizhuan (Cărămidă Neagră) şi Huazhuan (Cărămidă din Floare). Ceaiul Juan este considerat, acum, ceaiul Qianliang din Anhua.