În acest capitol, Laozi descrie imaginea Dao-ului, accentuând importanţa Dao-ului.

După Laozi, Dao-ul este un haos, o genune care nu are margini şi hotare, nu are chip şi nume, nici imagine şi nici culoare, în sus nestrăbătut de lumină, în jos necufundat în întuneric. Prin organele simţurilor (văzului, auzului, pipăitului), omul nu-l poate atinge. Dar Dao-ul există într-adevăr, apare peste tot şi totuşi pare fără fiinţă. După cum spune Eminescu în creaţia sa literară, „La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, / Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă ... / Fu prăpastie? genune? / Fu noian întins de apă?" sau „Hiperion, ce din genuni / Răsai c-o-ntreagă lume, / Nu cere semne şi minuni /Cari n-au chip şi nume."

Cu toate acestea, de cum ar stăpâni legea Dao-ului, omul poate cunoaşte originea naturii, a universului şi introduce ordine şi legi în guvernarea societăţii şi a ţării.

视之不见，名曰"夷"； Ceea ce nu poate fi văzut se numeşte „Yi" (fără culoare),

听之不闻，名曰"希"； Ceea ce nu poate fi auzit se numeşte „Xi" (fără sunet),

搏之不得，名曰"微"。 Ceea ce nu poate fi pipăit se numeşte „Wei"(fără formă).

此三者不可致诘， Tustrele nu-le poţi lămuri,

故混而为一。 De aceea în Unu se vor uni.

其上不皦， Deasupra-i lumină nu-i,

其下不昧， Dedesubtu-i întuneric nu-i,

绳绳不可名， E prea vag ca să-l poţi defini,

复归于无物。 Se-ntoarce l-a nu fi.

是谓无状之状， Chip fără chip se poate numi,

无物之象， Imagine făr-a fi,

是谓惚恍。 Haos se poate numi.

迎之不见其首， Stându-i în faţă, fruntea-i n-o poţi zări,

随之不见其后。 Nu-i poţi vedea spatele, de l-ai urmări.

执古之道， Dao-ul din veacuri de l-ai folosi,

以御今之有。 Actuala fiinţă o poţi stăpâni.

能知古始， Ziua cea dentâi de-o ai şti,

是谓道纪。 Şi asta legea Dao-ului o poţi numi.

Traducere: Xu Wende