Scriitorul chinez Mo Yan a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură 2012. Aceasta reprezintă o confirmare puternică a interesului cercului literaturii mondiale faţă de literatura contemporană chineză. Lucrările literaturii contemporane chineze au ajuns, astfel, în centrul atenţiei lumii. Iubitorii de literatură din alte ţări, care doresc să citească lucrările lui Mo Yan, se simt însă neputincioşi, pentru că nu găsesc varianta în limba lor maternă.

„Lipsa de opere literare traduse direct din limba originală în limbile lor materne a îngreunat răspândirea literaturii chineze. Singurul roman al lui Mo Yan a fost tradus de mine din limba engleză. În traducerea directă din limba originală există anumite dificultăţi tehnice, ceea ce ar putea fi o explicaţie pentru situaţia în care se află literatura chineză".

Iată părerea exprimată la Festivalul literaturii din Macao, aflat la cea de-a doua ediţie, de profesorul portughez Joao Martins care a tradus romanul lui Mo Yan „Sâni bogaţi şi fese mari". În opinia sa, deşi portughezii doresc să afle cât mai mult despre literatura chineză, lipsa de lucrări traduse direct din limba chineză este cel mai mare obstacol care împiedică cititorii din Portugalia să intre în contact cu literatura chineză contemporană.

Bi Yufei, laureat al premiului literar Man Asia pentru 2010, prezent la acest festival, a spus că sunt scriitori mari în China, dar puţini dintre ei sunt recunoscuţi de cercul literar mondial.

„După cum ştiu, doar câţiva romancieri chinezi au reuşit să înceapă procesul de internaţionalizare. Este prea puţin. Nu ştiu care este situaţia cu poezia. Cele mai multe traduceri au fost din limbile franceză şi engheză".

Potrivit informaţiilor, cele mai multe lucrări traduse din literatura chineză contemporană sunt lucrările lui Mo Yan, printre care amintim: „Sorgul roşu", „Pedeapsa lemnului de santal" şi altele. Cele mai multe traduceri sunt din limbile engleză, franceză şi spaniolă. Sunt şi din alte limbi, dar foarte puţine. Acest fenomen reprezintă situaţia incomodă şi jenantă în care sunt puşi scriitorii chinezi contemporani. Traducerea directă din chineză în alte limbi reprezintă o dificultate majoră în răspândirea literaturii chineze în lume.

Poetul chinez, Yi Sha care a editat revista Literatura Chineză (ediţiile în limbile engleză şi franceză), încercând să prezinte literatura chineză pentru cititorii de peste hotare, este de părere că lucrările literare chinezeşti trebuie să fie traduse în limbile lor materne de către sinologi.

"În opinia mea, traducerile trebuie realizate de traducători buni cunoscători ai limbilor materne. De exemplu, dacă traducătorul are ca limbă maternă chineză, atunci e bine să traducă din limbi străine în chineză, şi nu invers. O astfel de idee înseamnă că trebuie să aşteptăm în mod pasiv, dar calitatea traducerii este asigurată. În momentul de faţă avem puţine astfel de şanse".

Yi Sha consideră că un alt motiv, însă mai profund, al acestei aşteptări este atenţia insuficientă a cercului literar mondial faţă de literatura chineză. Şansele mici pe piaţă a lucrărilor literare chineze generate de lipsa de interes din partea cititorilor a redus, într-o anumită măsură, entuziasmul traducătorilor literari. Yi Sha:

„Astfel, rămâne să popularizăm cât mai mult scriitorii chinezi, prin acţiunea statului. Sau să instituim un fond literar pentru a stimula traducătorii străini capabili să se angajeze în traducerea literaturii chineze".

Participanţii la acest festival consideră că ţara noastră are nevoie de o platformă pentru promovarea lucrărilor literare chinezeşti. Însă cunoaşterea de către lume a literaturii chineze este un process progresiv. Bi Yufei spune:

"În dinamica dezvoltării umane, dezvoltarea materialelor este mereu înaintea dezvoltării spirituale. Aceasta este o regulă bătută în cuie. Niciodată să nu crezi că literatura şi arta chineză vor depăşi graniţele ţării înainte de "made in China", la fel ca şi pătrunderea civilizaţiei occidentale în China, care s-a realizat tot prin intermediul materialelor".

Literatura reprezintă cea mai bună broşură de propagandă şi cel mai bun purtător de cuvânt al unui stat. În contextul globalizării, mărfurile chinezeşti sunt exportate în aproape toate colţurile lumii, dar pentru literatura chineză trebuie depuse încă eforturi mari pentru a fi cunoscută şi răspândită în lume.