"Toți oamenii sunt egali", iată un consens al societății moderne. Însă, în criza pandemiei de COVID-19 din SUA, realitatea este departe de a fi așa. The New York Times a relatat recent că epidemia este răspândită în aproape 7.500 de cămine de bătrâni din țară, provocând moartea a cel puțin 25.600 de vârstnici și angajați. Deși cazurile de infecție din centrele pentru vârstnici reprezintă 10% din numărul total la nivel național, numărul deceselor ocupă o treime din totalul național. În fața acestei situații teribile, viceguvernatorul statului Texas, Dan Patrick, a spus cu sânge rece că "mulți vârstnici sunt dornici să se sacrifice pentru salvarea țării". Lumea mai ține minte că în luna martie, în timpul unei conferințe de presă organizată la Casa Albă, președintele Donald Trump, întrebat "dacă cei care dețin puterea și pot fi testați în mod privilegiat?", a răspuns sec că "probabil, așa este viața". Afirmația directă scoate la iveală, fără nicio acoperire, inegalitatea din societatea americană. Și nu este de mirare că politologul Jacob Hacker de la Universitatea Yale a comentat: "Agravarea inegalității are un impact uriaș asupra sistemului nostru social și poliitic".
Cu privire la măsurile luate de autorităţile americane care au dus la pierderea atâtor vieţi, Washigton Post a comentat că "este o crimă aprobată de guvernul... în mod deliberat sunt sacrificați vârstnici, muncitori, americani africani şi americani hispanici". Instituțiile media din SUA au scos la iveală o lume bazată pe legea junglei în decursul pandemiei în Statele Unite. Referindu-se la acest mod de "evoluţie prin selecţia naturală", guvernatorul statului New York, Andrew Cuomo a criticat cu furie că "nu poate promova Darwinismul social în numele pieţei bursiere", că "nu se poate pune preţ pe viaţa umană". Şi David Litt, care a lucrat în echipa fostului preşedinte Barack Obama, a afirmat, într-un articol apărut în revista Times, că ceea ce a provocat pierderea de vieţi omenești şi a locurilor de muncă nu este eşecul sistemului sanitar public al SUA, ci eşecul sistemului democraţiei americane. "Liderul pe care l-am ales noi neglijează dorinţele noastre, lăsându-i pe americani să moară. SUA au cel mai avantajos model de administrare a statului cu specificul democraţiei reprezentative în lume, cum de s-au putut întâmpla aceste lucruri?"
Practica pentru îngrijirea vârstnicilor este respectată şi menţinută în China de mii de ani şi a devenit un principiu de bază al societăţi, prețuirea vârstnicilor. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres a declarat că vârstnicii şi tinerii au drepturi egale la viaţă şi sănătate, niciunul dintre ei nu poate fi sacrificat în pandemie. În China, peste 3.600 de pacienţi cu vârsta de peste 80 de ani au fost vindecaţi în provincia Hubei, ca să nu mai vorbim de alte localităţi. Printre aceştia, şapte sunt trecuți de 100 de ani şi, cel mai în vârstă are 108 ani. Rata de vindecare a fost de aproximativ 70%. Respectarea vieţii nu este un slogan, ci se manifestă în aceste cifre concrete şi este o responsabilitate asumată cu orice preţ.