La o distanță de mai puțin de 200 kilometri la nord de orașul Beijing se găsește o pădure artificială cu o suprafață de 74.700 hectare. Aceasta este ferma silvică Saihanba din provincia Hebei. Timp de peste o jumătate de secol, câteva generații de locuitori din Saihanba nu doar că au creat un miracol în ce priveşte "transformarea unor terenuri deșertice într-o mare de pădure", dar au realizat și o dezvoltare economică și socială verde în zonă.
" Aici găsim zone foarte frumoase, cu un mediu plăcut, aer curat și cer albastru."
"Aici, aerul este de calitate bună, dar și peisajele sunt frumoase. Am venit să ne odihnim, să ne relaxăm."
În localitatea Saihanba, ferma silvică joacă un rol ecologic important. Potrivit unei evaluări efectuate de Academia Chineză de Silvicultură, sistemul silvic din Saihanba poate întreține și purifica anual o sursă de apă de 137 milioane de metri cubi, poate absorbi 747.000 tone de bioxid de carbon, poate elibera oxigen în cantități capabile să asigure aerul curat, timp de un an, la aproape două milioane de oameni.
Astăzi, locuitorii se bucură în marea pădure răcoroasă și de adierea vântului, dar le este greu să-şi amintească cum era situația atunci când abia a fost înființată ferma Saihanba. Zhang Baozhu, un angajat pensionat al fermei, spune:
"Odinioară, zona era afectată de vânturi puternice şi furtuni de nisip. Toamna, înainte de a ninge, aerul era plin de nisipuri galbene. Primăvara, ninsorile umpleau aerul. De multe ori, toamna, în timpul zilei, trebuia să aprindem lămpile în încăperi; altfel nu se vedea nimic. "
În anul 1962, guvernul chinez a înființat ferma silvică mecanizată Saihanba cu proprietate de stat. Localitatea Saihanba, situată într-o zonă glaciară, la altitudine mare, unde perioada cu zăpadă durează în medie șapte luni pe an, iar temperatura cea mai scăzută iarna ajunge la minus 43 de grade Celsius, a primit un contingent de 369 lucrători a căror vârstă medie era sub 24 de ani. Pe lângă condițiile dificile de viață, rata de viețuire a arborilor plantați era sub 8% în primii doi ani de la înființarea fermei. Cheng Shun, directorul Institutului de Silvicultură al fermei Saihanba:
" În perioada de început, puieții de arbori erau aduşi de afară, după unele proceduri grele. În condițiile în care acțiunile de împădurire implicau mai multe verigi, puieții nu puteau viețui dacă nu erau abordaţi adecvat la vreo verigă. "
Cu un spirit științific, realist, curajos și inovativ, lucrătorii fermei Saihanba au cucerit în cele din urmă tehnologiile privind introducerea soiurilor de plante, dezvoltarea puieților de arbori și realizarea terenurilor împădurite, unele cuceriri tehnico-științifice umplând și golul în materie pe plan internațional. De asemenea, au exploatat o serie de metode științifice de întreținere a pădurii. Guo Zhifeng, șef al Stației de Management Silvic, spune:
"Altădată au fost plantate mari suprafețe cu larici, o specie monotonă, dar acum proporția laricilor a scăzut sub 50%. Acum plantăm zade, pini, pini roșii, molizi și mesteceni. Introducem noi soiuri de arbori pentru a menține o diversitate a acestora. O gamă sortimentală bogată de plante asigură o bună echilibrare ecologică. Apoi, la întreținerea pădurii, apelăm la mijloace ne-toxice sau mai puțin toxice, ecologice, de bionică și fizice, măsuri care nu poluează mediul ambient și ajută la creșterea capacității de auto-protejare a mediului."
Astăzi, marea pădurilor din Saihanba, cu cea mai mare suprafață de păduri artificiale din lume, împiedică eficient extinderea spre sud a deșertului Hunshandak. Datele meteorologice demonstrează că, în prezent, numărul zilelor cu furtuni de nisipuri în Beijing în sezonul primăverii s-a redus cu 70% față de anii 50. Climatul din regiunea Saihanba s-a îmbunătățit vizibil, sistemul ecologic refăcându-se satisfăcător. În întreaga fermă silvică se găsesc 1.757 de specii de animale și plante, zona devenind o bancă genetică naturală a faunei și florei.
După ce au realizat pădurea, locuitorii din Saihanba s-au gândit la valorificarea eternă a resurselor forestiere. Chen Zhiqing, director adjunct al fermei Saihanba:
"Luăm construcția silvică drept misiunea noastră principală și plasăm în permanență construcția ecologică pe primul loc al activităților noastre. Toate acțiunile de exploatare urmăresc o valorificare științifică, ordonată și adecvată, fără să caute maximizarea intereselor. Sub premiza unei bune protecții a mediului ecologic, luptăm pentru dezvoltarea durabilă și valorificarea eternă a fermei Saihanba."
Din 2012, ferma Saihanba a început să diminueze substanțial volumul tăierilor de arbori, ponderea veniturilor realizate din vânzarea lemnului a scăzut de la peste 90% la sub 50%. Totodată, s-a angajat în dezvoltarea puternică a ramurii de creștere a pomilor pentru amenajarea spațiilor verzi, în dezvoltarea adecvată a turismului silvic și în dezvoltarea industriei verzi precum electricitatea eoliană. În câțiva ani s-a realizat o transformare a modului de dezvoltare economică. În urma construcțiilor standardizate, toate cele 30 de unități manageriale silvice aflate la nivel de bază sunt aprovizionate cu apă potabilă, electricitate și au acces la rețele de șosele și Internet.
Liu Haiying, directorul Fermei Saihanba, susține că pe lângă realizarea unei circulații virtuoase a dezvoltării verzi, ferma a stimulat și dezvoltarea economică din zonă.
"Ferma cu proprietate de stat angajează forță de muncă provizorie. Localnicii vin să muncească și realizează venituri. Apoi, produsele silvice și cele auxiliare, produsele de pădure sunt lăsate să fie culese de locuitorii din zonă. După aceea, locuitorii din zonă pot participa la gestionarea unor programe turistice precum pensiuni agro-turistice. De asemenea, la îndemnul fermei și pentru eficientizarea eforturilor de împădurire, populația din zonă ia parte la campaniile de plantare de arbori. Prin însușirea tehnologiilor aferente, localnicii se ocupă cu creșterea puieților de arbori și prin vânzarea acestora cresc veniturile."
Potrivit datelor statistice, ferma Saihanba aduce anual zonelor învecinate venituri în valoare de peste 600 milioane de yuani.