Provincia Qinghai este situată în Podişul Tibet din vestul Chinei, cu ponderea mare a locuitorilor de naţionalităţi minoritare, fiind totodată o regiune săracă. Mai mult, 90% din populaţia săracă locuiește în zonele muntoase şi cele secetoase. Condiţiile din aceste zone sunt grele, calamităţile naturale fiind multe, iar structura industrială este una simplă.

Totodată, populaţia săracă de aici este mai puţin activă și are parte de sprijin financiar din partea guvernului, însă acest lucru nu îi mobilizează pe oameni și preferă să rămână în aceeași situație și cu un venit limitat.

Combaterea sărăciei în această zonă a fost anevoioasă.

Autorităţile din Qinghai au explorat, necontenit, diferite metode şi idei cu scopul de a elimina sărăcia, insistând la ideologia „bunăstarea pe finanţe limitate", care vizează găsirea soluţiilor pentru problemele esenţiale, cum ar fi problemele de educaţie, angajare, îngrijirea vârstnicilor. Directorul de combaterea sărăciei şi dezvoltare din provincia, Ma Fengsheng, prezintă:

„Guvernul a avut tot timpul principalul obiectiv de a elimina sărăcia pentru bunăstarea populaţiei. Am obţinut rezultate în ultimii ani – în perioada celui de-al 12-lea Plan Cincinal şi anul trecut, în total şase ani. Numărul populaţiei sărace a scăzut cu 1,16 milioane persoane, rata sărăciei scăzând de la 37,6% în anul 2010 la 10,3% în 2016, egalând scăderea cu 4,7 procente pe an."