Mai mult, şeful diplomaţiei chineze declara că strategia „O centură, un drum" susţine principiile de consultare, construire şi valorificare comună, nu „Doctrina Monroe" sau expansionismul, ci liberalismul.

Strategia noului Drum al Mătăsii este susţinută în interiorul Chinei de o multitudine de proiecte de dezvoltare economică. Unul dintre cele mai importante este derulat în provincia Guangxi unde vor fi construite două magistrale de transport: prima terestră, spre Nord, cealaltă pe mare, spre Sud, pentru conectarea cu zonele economice situate de-a lungul fostului Drum al Mătăsii. Nodul de comunicaţie care va pleca de la Nanning, capitala provinciei Guangxi, va străbate, de la Est la Vest, oraşele chineze Guiyang, Chongqing, Chengdu, Xian, Lanzhou şi Urmuqi, urmâd să continue pe vechiul traseul al Drumului Mătăsii. Spre Sud, vor fi dezvoltate căi navigabile spre Vietnam, Laos, Cambodgia, Thailanda, Malaezia şi Singapore, în cadrul Drumului Maritim al Mătăsii, pentru aceasta fiind prevăzute proiecte de construcţie de porturi şi linii aeriene internaţionale, pentru facilitarea comunicării între ţările ASEAN.

Profunzimea cu care este tratat proiectul noului Drum al Mătăsii de către China poate fi subliniată şi de prezenţa tot mai consistentă a Chinei în Europa Centrală şi de Est, fenomen accentuat prin investiţii, credite pentru proiecte de infrastructură, dar şi un număr tot mai mare de turişti chinezi.

Pe fondul acestor date de ordin economic, Dusan Prorokovic, profesor la Facultatea de Diplomaţie şi Securitate din Belgrad, director executiv al Centrului pentru Strategii Alternative din Serbia, constată că „China a devenit tot mai vizibilă politic în regiune", cooperările derulându-se bilateral şi multilateral cu cele 16 ţări ale grupului Europa Centrală şi de Est (ECE), de la Marea Baltică, în nordul Mării Adriatice şi până în zona de Sud a Europei. Astfel, ţările din Europa Centrală şi de Est au devenit legături importante în cadrul unei reţele care leagă Shenyang şi Harbin din China, cu Rotterdam, Hamburg şi alte porturi importante din Europa. Pe deoparte, pentru China, este importantă creşterea volumului schimburilor comerciale cu Europa. De partea cealaltă, ţările ECE speră să atragă investitori chinezi şi să aibă acces nerestricţionat la tehnologiile chineze, dar şi să încheie acorduri financiare cu China.

În ceea ce priveşte măsurile financiare, un lucru este foarte important. În contrast cu iniţiativele Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale, care urmăresc menţinerea stabilităţii monetare şi/sau fiscale, cu scopul de a menţine şi de a controla cheltuielile bugetare, toate iniţiativele Chinei legate de mecanismele de finanţare şi creditare sunt destinate dezvoltării.

Ţările ECE diferă sub multe aspecte, de la mărimea teritoriului, populaţie şi PIB-ul pe cap de locuitor, până la poziţia ocupată în sistemul relaţiilor internaţionale. Cu excepţia Poloniei, care poate fi privită ca o "putere mijlocie" şi, probabil, România, care ar putea fi clasificată ca "putere mică-mijlocie", celelalte membre ECE se află în categoria ţărilor "mici". Însă, din moment ce toate acestea sunt fie membre ale Uniunii Europene sau ale NATO, fie au diverse acorduri privind cooperarea cu UE şi NATO, spaţiul lor de mişcare independentă în politica externă, în cadrul existent, este foarte îngust. Totuşi, nu este exclus ca în noul sistem internaţional multilateral prevăzut de China să se producă o lărgire a spaţiului de acţiune a grupului ECE, devenind mai independent.

Dan Tomozei-Dimian,

secţia română Radio China Internaţional