Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
Relațiile China - România (I) - Dan Lupescu
2017-01-03 18:39:44 cri-1
Dan Lupescu despre …

CHINA – ROMÂNIA (I)

Resetare iminentă, start vijelios şi detentă de ghepard

în relaţiile CHINA-ROMÂNIA

Fulguraţii şi scântei

în haloul/cearcănul unui fagure de miere

1. Dincolo de taina Ceasului Centenar

Într-un noiembrie-decembrie 1992, aşadar acum aproape un sfert de secol, primeam cadou, la Beijing, din partea prietenilor chinezi, un ceas de mână, lucrat cu evidentă artă de bijutier, dar, înainte de toate, cu o dragoste neţărmurită. Nu era un ceas de lux, din aur, ci unul obişnuit, dar arăta – şi arată – foarte bine. Dacă îl privesc atent, e, totuşi, posibil ca toate cele trei limbi – secundar, minutar, orar – să fie din aur.

3, 6, 9, 12 erau singurele cifre de pe cadranul său de un alb imaculat (alb din Constelaţia Lebedei?), pe care – sub cifra 12, în forma unui arc de cerc de circa 88 de grade (adică victorie dublă: 8 & 8!) – este caligrafiat, cu ideograme chinezeşti din care murmură tainica muzică de sfere, aidoma unui poem nepereche, enunţul care explică/ lămureşte de ce a fost creat acest ceas.

Singurul înscris pe care îl descifrez este cifra 100. Mai mult ca sigur, această inscripţie ne vorbeşte despre împlinirea a 100 de ani de la naşterea marelui lider Mao Ze Dung (Mao Ţe-Tung, Mao Zedong). Deduc acest important detaliu graţie faptului că, în dreptul cifrei 3 (ora 3), este imprimat, în relief, în tehnica tiparului adânc, un chip armonios de Om, care exprimă echilibru, siguranţă de sine, fermitate, dar şi – dincolo de orice paradox – o blândeţe lăuntrică de mărgăritar şi un spirit de observaţie cu acuitate de vultur în zbor planat, care, de acolo, de sus - din înălţimi greu de atins de cei ce nu s-au desprins niciodată de sol -, vede mult, muuult de tot în depărtare. Şi în profunzime.

Are, deci, o capacitate vizionară irefragabilă, conjugată cu o capacitate de analiză infinitezimală şi de sinteză la dimensiuni şi în concepte indimenticabile. Susţine afirmaţiile noastre de mai înainte fruntea înaltă, cu mult mai înaltă decât a altor mari bărbaţi de stat din istoria lumii.

Gulerul, bine închis pe gât, lăsând, însă, libertate deplină de mişcare ,,mărului lui Adam", de sus în jos şi invers, şi liniile abia schiţate ale umerilor viguroşi, ca într-o delicată lumină de contur, par un soclu binevenit, care scoate în evidenţă, cu fineţe şi rafinament artistic, partea centrală şi superioară a acestui portret în alb-negru.

Sigură, scrutătoare, luminoasă este privirea ce încununează portretul lui Mao Ze Dung.

Cele trei ideograme, inscripţionate cu o culoare roşie, încântătoare ca o coadă de dragon în flăcări, deasupra cifrei 6 (ora 6, de pe cadranul ceasului), sunt, desigur, cele trei nume ale celebrului făurar al Republicii Populare Chineze, proclamată la 1 octombrie 1949: Mao Ze Dung.

Ceva mai în stânga sunt menţionate bornele în timp: 1893-1993. Adică anul naşterii sale (1893, 26 decembrie) şi al centenarului: 1993. Slăvit fie-i numele, acum şi în veacul vecilor!

…Am purtat Ceasul Centenar, cu nedisimulată mândrie, vreme de patru-cinci ani, zi de zi, la încheietura mâinii stângi. Au venit, apoi, alte …mode, alte stiluri, alte ispite. Şi l-am postat pe un raft de bibliotecă, lângă trei surate de-ale sale, cărora le trecuse vremea.

Numai că, prin anul 2000, mi s-a făcut dor de Ceasul Centenar Mao. I-am răsucit, de 11-12 ori, remontorul şi am observat, în săptămânile următoare, că merge impecabil, ca şi în anii 1993-1998.

Avea să mi se consolideze, în timp, constatarea nu doar că nu o ia cu nicio secundă înainte, dar, evident, nici nu rămâne în urmă, ci şi aceea că ,,MAO" îmi poartă noroc.

Am rămas cu credinţa că marele moment de cumpănă, din viaţa mea profesională, din anii 1999-2000, l-am depăşit graţie acestui Ceas Centenar.

De atunci, alternez perioadele când îl las în ,,relache", să se odihnească, pe raftul bibliotecii, cu acelea în care îl port zilnic, pentru a mă ajuta să rezolv anumite probleme.

În 2016, l-am purtat din nou (îl port în continuare) şi norocul mi-a surâs iarăşi – cred eu, tot mulţumită acestui ceas magic, în care Spiritul lui Mao pulsează neîncetat, pentru totdeauna viu!

Îl rog, acum, în prima zi şi seară de 1 Ianuarie 2017, să mă ajute în a da contur unui comentariu despre resetarea iminentă şi relansarea – sper, din tot sufletul, ireversibilă! – a relaţiilor economice, sociale şi culturale dintre România şi China, dintre China şi România.

Precizez, în finalul acestui preludiu la viitorul comentariu, că – în urmă cu vreo 20 de ani, când am constatat că ţara noastră, România, este lăsată pradă jefuitorilor nemiloşi – am mărturisit prietenilor celor mai apropiaţi: "Singura salvare a României poate veni direct din China, dar numai dacă vreo 20-30 de milioane, apoi chiar o sută de milioane, de chinezi vin şi se stabilesc definitiv în ţara noastră".

De atunci, repet, din când în când, acest adevăr. Nici un prieten nu m-a contrazis, până astăzi. Cu toate că, sunt, convins, unora li se pare o glumă sau o utopie. Dar nu-i deloc aşa.

Alţi amici, agreând ideea, îmi răspund, surâzând: "Da. Să vină 20-30 de milioane de chinezi, dar să se stabilească exclusiv în judeţele Harghita şi Covasna, în Mureş şi Braşov. Să pună capăt defrişărilor criminale ale pădurilor, distrugerii florei şi faunei fascinante din România! Să relanseze economia rurală tradiţională. Iar în judeţele româneşti din sud, să reînfiinţeze miile de hectare de orezării."

Intrând în jocul acestor amici, eu le răspund: "Fie. Să vină, la început, numai acolo. Dar numai să vină! Şi să investească masiv: în noi cartiere de locuinţe, în autostrada Craiova-Piteşti, în locomotivele de la Craiova, în Termocentrala Turceni-Rovinari, în Centrala Nuclear-Electrică de la Cernavodă, în Căile Ferate Române (ticăloşii din ţara noastră vor să privatizeze şi să "topească" 12.000-13.000 km şine feroviare !!!), în construcţii metalice ultra-performante (uriaşa firmă Popeci, din Cetatea Băniei, le poate fi un partener redutabil), în uzina de avioane de la Craiova, în turismul cu valenţe culturale, educative, ecologice şi, desigur, în orice alte domenii doresc potenţialii parteneri chinezi"…

Presimt că, în continuare, nu va fi vorba de un singur comentariu despre reluarea fermă a relaţiilor dintre România şi China, ci de un serial.

Ceasul Centenar să ne ajute!

Sunt sigur că ne va ajuta.

DAN LUPESCU

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China