Când mă gândesc la China, mă gândesc la un ocean de cunoaştere, străjuit de o limbă la fel de veche precum lumea. Anii au trecut, limba a evoluat, omenirea a devenit din ce în ce mai mult mai apropiată, mai globalizată, mai dornică de uniformizare. China s-a deschis lumii, încet, încet, păstrând memoria istoriei, fiind mereu în evoluţie.
"Unitate în diversitate" este motto-ul Uniunii Europene. Cum a fost adoptat acest motto? Care a fost sursa inspiraţiei sale? Nu ştiu. Ştiu doar că acest concept a fost aplicat cu succes încă dinainte de crearea acestui organism, la înfiinţarea Chinei moderne, de fapt, mai corect spus, a Republicii Chineze de către Sun Yat-Sen, în urma revoluţiei din 1911. Chiar şi astăzi se respectă această idee în China, dovadă fiind convieţuirea paşnică în aceeaşi ţară a peste 50 de minorităţi, cu limbi diferite, unite însă prin scris şi un dialect comun: mandarina.
Pentru mine, China reprezintă o reflexie a filozofiei sale. Este asemenea Yin-Yang: un organism complex, puternic, cu un balans echilibrat între punctele forte şi punctele slabe.
China este un spaţiu al comorilor, o aventură care merită să fie trăită. Cu fiecare infomaţie absorbită, cu fiecare experienţă, China îşi dezvăluie misterele. Asemenea unui munte ascuns în nori sau a unei insule scăldate de ape, frumuseţea peisajului pe care îl observi este aceeaşi. Doar perspectivele sunt diferite.
][ 
