Maestrul He Kaida a gândit arhitectura satului imaginând un bou culcat, orientat de la nord la sud. Dealul Leigang aflat în vestul satului este capul, având coarne doi arbori ginkgo (azi de peste 500 de ani, intraţi sub protecţie naţională). Sistemul de canale din sat reprezintă intestinele, zona centrală cu lacul din mijlocul satului „Yue Zhao" în formă de semilună fiind stomacul, în timp ce Lacul de Sud, străbătut ca o centură de un pod arcuit, este burta. La rândul lor, cele patru poduri construite peste râul Jiyin sunt o reprezentare a picioarelor boului.

În aceste condiţii, a fost gândit şi aplicat un sistem arhitectural unic, potrivit filozofiei Fengshui, apa fiind pusă sub control şi transformată într-o utilitate cu acces imediat.

Chinezii spun că ploaia şi apa înseamnă „bani", un argument uneori dus dincolo de necesitate prin construirea de mici baraje pe cursurile de apă, pentru ca "banii să ajungă în rezervoare controlate".

Localnicii din Hongcun doresc ca banii să "curgă" în sat, fapt pentru care după ce au finalizat barajul, au construit o gură de evacuare. Apoi, după o scurtă oprire în lacul din mijlocul satului, apa este lăsată să se acumuleze în Lacul de Sud. Această evoluţie simbolizează credinţa că odată ajunşi la tine, banii trebuie ţinuţi o vreme, după care o parte trebuie repuşi în circulaţie.

Urmând sugestiile maestrului He, viaţa locuitorilor din sat a devenit mult mai bună, fiind evitate inundaţiile. Mai mult, având permanent apă în faţa porţilor, erau asigurate toate necesităţile gospodăreşti. Pentru o bună administrare, dat fiind că aceasta era şi sursă de băut, întregul sat avea voie să spele în apele din canalele din sat numai în intervalul cuprins între 8 dimineaţa şi 8 seara, după această oră şi până a doua zi dimineaţa fiind stabilit "programul de băut". Azi, deşi activităţile gospodăreşti sunt continuate la fel ca acum sute de ani, apa nu se mai consumă din canale.