Astăzi a fost o zi specială. De fapt, o NOUĂ zi specială, pentru că fiecare zi aici, la Beijing, are câte ceva deosebit. Astăzi am vizitat Orașul Interzis. Eu și Victor pentru a doua oară, Ana și Marian - pentru prima . I-am simțit ce emoționați erau, pășind în locurile în care, timp de 500 de ani, s-au perindat 24 dintre împărații Chinei, ultimul încheindu-și domnia în 1911 - cel care a și fost protagonistul celebrului film "Ultimul împărat" al lui Umberto Bertolucci. Personal, l-am invidiat, încă de acum doi ani, pe renumitul regizor italian pentru faptul că filmările i-au permis să stea mai multe săptămâni în aceste locuri dumnezeiește de frumoase!

Dar să revenim la zilele noastre : colegii mei au fost impresionați de grandoarea palatului regal, a curților sale, a celorlalte clădiri ( Marian nu m-a crezut când i-am spus că sunt 9999 de încăperi! iar eu m-am supărat pe el că, deși îmi este bun prieten, am constatat că nu mi-a citit cartea " 10 zile la Beijing, în care vorbeam detaliat despre locurile în care ne aflam acum!). Firește, eu și Victor, care aveam deja experiența întâlnirii noastre anterioare cu universul împăraților Chinei ( acum doi ani nimeni altul decât Dan Tomozei ne-a însoțit prin Orașul interzis!) le dădeam, la tot pasul, informații colegilor noștri. Cred că am crescut serios în ochii lor, după această călătorie, când au văzut câte știm despre Beijing, despre istoria Chinei, despre mâncarea chinezească și...despre magazinele cu mărfuri de tot felul!😉

Călătoria prin Orașul interzis ne-am lăsat tuturor un gust plăcut, o groază de amintiri frumoase și o mulțime de fotografii, făcute împreună cu însoțitoarele noastre de azi : drăguța Li Xin și colega ei, Gina.

S-a apropiat ora prânzului ( spre disperarea noastră, care suntem obișnuiți să prânzim pe la ora 16, când venim de la servici, chinezii prânzesc la ora 12!!!), așa că am pornit-o spre un alt loc exotic : restaurantul cu pisici din hutongul aflat în apropierea Orașului interzis. L-am străbătut cu mare interes ( colegii noștri nici nu auziseră de existența hutongurilor, așa că iarăși am avut ocazia să facem pe deștepții!), ba chiar ne-am rătăcit puțin, în căutarea faimosului restaurant, în care clienții mănâncă amestecați cu feline de toate rasele și culorile! Chiar dacă Ana a declarat că este foarte alergică la pisici, și-a asumat totuși riscul : curiozitatea era prea mare! Așa că Marian a avut ocazia să filmeze , după locurile împărătești din Palatul imperial, și..o locuință a pisicilor! Am avut parte așadar de un prânz delicios, servit în compania unor blănițe umblătoare, care săreau de pe o masă pe alta, mai-mai să nimerească direct în farfuria noastră cu noodles! Un capuccino cu un cap de pisică desenat pe spuma de deasupra a încheiat în mod triumfător un prânz cu totul și cu totul special, atât de special încât până și alergia Anei a ales să o ocolească, pentru a o lăsa să se bucure de această exteriență inedită! Miauuuuuu!

După amiaza a fost una cât se poate de oficială : o întâlnire la nivel înalt cu reprezentanții Asociației de prietenie a poporului chinez cu străinătatea! Până și Marian, adeptul ținutelor sportive și a pantalonilor scurți, a îmbrăcat ținuta sobră, de ocazie, pe care a purtat-o toată ziua în rucsac! ( nu mă întrebați unde s-a schimbat, căci l-am văzut apărând deodată, dintr-o curte a unui hutong, îmbrăcat de gală!😊). Un dialog oficial , dar extrem de cald și de plăcut, cu domnul director Hongwei Lu , cu mai tinerele sale colege și cu mai vechii noștri prieteni ( ai mei și ai lui Victor) Luo Dongquan și Wang Tieshan ne-a oferit prilejul să schimbăm informații interesante despre China de azi și România de azi, evocând bunele relații dintre țările noastre, dar și eforturile făcute de Asociația pentru prietenia Chinei cu popoarele lumii pentru a spor numărul de prieteni ai Chinei. M-am bucurat mult că domnul director mi-a lăudat cele două cărți, scrise despre Shanghai și Beijing și i-am promis ca nu mă voi opri aici! 😉

Cina oferită de gazdele noastre a fost la înălțime, iar domnul director a ținut să ne precizeze că bucătarii sunt și ei ai Asociației! De un si gur lucru mi-a părut rău : de faptul că vinul pe care l-am ciocnit la început era spaniol și nu românesc (!), de aceea am ținut să le recomand gazdelor noastre pe omul de afaceri Yang Peng cunoscut ieri la Tianjin - cel care importă în China vinurile românești.

O fotografie de grup pe treptele elegantei clădiri a Asociației ( pe frontispiciul căreia stătea scris "Palatul prieteniei") a încheiat într-un mod cald și emoționant o seară frumoasă, în care am simțit că prietenia mea cu China a devenit parcă și mai puternică! ..Pe drumul spre hotel, și eu și Ana ne-am admirat frumoasele eșarfe din mătase, dăruite nouă de domnul director Hongwei Lu, cu care ne vom mândri în fața celor de acasă și le vom purta la ocazii speciale.

O nouă lună plină s-a așezat deasupra hotelului Mercure. Înăuntrul lui, mulți turiști, dintre care cel putin 4 foarte multumiți . Adică noi!

Mulțumim RCI pentru această nouă zi, în care ne-am convins odată în plus că poveștile prind viață!