Iată și ziua a cincea! Suntem așadar la mijlocul călătoriei noastre. Sărbătorim acest "mijloc" printr-o excursie de nota 10: la Marele zid chinezesc, una din cele 7 minuni ale lumii. Eu si Victor suntem recidiviști: piciorul nostru a mai călcat pe impresionanta construcție, înălțată cu 2000 de ani în urmă de stramoșii chinezilor de astăzi. Marian și Ana sunt pentru prima oară aici, și le împărtășesc emoția. De fapt, încă de ieri m-au copleșit cu întrebări, legate de ceea ce urma să se întâmple a doua zi! Drept care astăzi dimineața, la micul dejun, i-am băgat " în ședință"! În timp ce savurau bunătățile cu care ne răsfață , la fiecare început de zi, Hotelul Mercure, le-am citit din cartea mea " 10 zile la Beijing" capitolul dedicat Marelui zid. L-au ascultat cu răsuflarea tăiată, aproape că uitau să mai și mestece!

Durumul până la Badaling - unul din puținele tronsoane ale zidului dedicate turiștilor - a durat o veșnicie. Imaginați-vă poporul chinez - câtă frunză, câtă iarbă - într-o zi de luni, vărsându-se la servici! Din acest motiv, traficul a fost atât de congestionat, încât autostrăzile ( Doamne, ce autostrăzi perfecte au chinezii!) erau atât de pline, că nu aveai loc sa arunci...nu, nu un ac, cum se spune la noi, ci un bob de orez!😉 . Dar noi nu ne-am plictisit! Marian a stat în față, lângă șofer, și a filmat porțiunile mai spectaculoase din drum, sub atenta mea cicăleală (!), Victor și-a continuat somnul dulce de dimineață cu capul pe rucsacul Anei, iar Ana și-a scris pe iPad articolul despre plimbarea noastră de ieri pe strada Wangfujing. Eu i-am urmărit pe toți cu privirea, ca un adevărat vultur- șef de delegație, iar pe toți laolaltă ne-a urmărit din spate ochiul vigilent al lui Tiberiu, reprezentatul Radio China Internațional, responsabilul de astăzi cu delegația de la București.

Marele Zid ne-a întâmpinat cu brațele sale de piatră larg deschise, astfel încât am încăput și noi în ele, alături de alte câteva mii de oameni din toată China și toată lumea. Excursia pe Marele Zid a început cu achiziționarea de către Marian și Ana a unor pălării tradiționale chinezești, din acelea rotunzi și conice, împletite, cum purtau chinezii din satele de odinioară. Eu și Victor aveam deja, la București, astfel de comori, din precedenta noastră călătorie la Beijing. Apoi pasul doi au fost sandwichurile de la Subway, cu care ne-a servit Tiberiu, ca să prindem puteri pentru a urca pe Marele Zid. Cine-și imaginează că doar construirea zidului a fost dificilă, se înșeală amarnic : nici urcarea lui nu e deloc mai ușoară! Ne-am dat seama abia acum cum stăm cu condiția fizică, mai precis atunci când am observat cum gâfâim, urcând zidul. Norocul nostru este că în jurul nostru toți gâfâiau, în toate limbile pământului.. Efortul a meritat însă, din toate punctele de vedere, pentru că zidul este ceva grandios, iar peisajele care se dezvăluie privirii în stânga și în dreapta sunt de poveste! Tot respectul pentru înaintașii chinezilor de astăzi, pentru extraordinarul efort depus pentru înălțarea acestui impresionant zid, intrat în istoria Chinei, dar și a întregii omeniri.

...Am urcat, cu chiu cu vai, până la al patrulea turn, tot făcând fotografii ( mai mult ca să folosim aces prilej pentru a ne trage sufletul!) după care Tiberiu ne-a dat vestea cea bună : vom coborâ cu trenulețul pe șine! A fost o nouă experiență inedită, pe care am exploatat-o din plin,chiuind ca în Montagne Russe, fotografiindu-ne, din viteza trenulețului, cu ajutorul salvatorului selfie-stick.

Prânzul de la poalele Zidului ne-a mai refăcut forțele, iar somnul din microbuz, la întoarcere, a reușit să me readucă pe linia de plutire. Numai bine cât să încheiem seara în mod plăcut ( mai ales pentru noi, fetele) cu o nouă partidă de shopping, la un mall din apropierea hotelului!

Ziua a cincea s-a încheiat, mulțumim din nou, din toate inimile noastre, Radio China International!