Insulița Qingbang, alături de Miaozihu, face parte din grupul de insule Dongji din arhipelagul Zhoushan al Mării Chinei de Est. Am ajuns, acolo, în cea de-a treia zi a călătoriei mele în zonă, alături de colegi străini și chinezi din Radio China Internațional. Majoritatea locuitorilor acesteia sunt vârstnici, copiii lor fiind plecați în alte provincii. Ei locuiesc în case vechi, bătute de briza mării, dar care mai păstrează încă frumusețea de altădată. Pe malul insulei, femeile fac de zor plasele pentru pești, care în ziua următoare vor fi aruncate în mare. Au mâinile brăzdate de muncă, iar fețele aspre de la vânt. Bărbații se întorc, din larg, de la pescuit. Localnicii m-au impresionat prin modul lor simplu de a fi, prin dârzenia lor și prin demnitatea pe care o afișează. Condițiile lor de viață de pe această insulă sunt destul de vitrege. Dar nu se plâng. Pentru ei, fiecare răsărit de soare de la malul mării, este parcă un nou început. Sunt atât de onești și de curați la suflet, încât nici măcar nu vorbesc din proprie inițiativă despre evenimentul din anul 1942, care a șocat ulterior întreaga lume, și care i-a făcut eroi pe pescarii insulei, fără să-și dorească.

"În anul 1941, trupele japoneze au ocupat Hong Kong. Zeci de mii de britanici şi canadieni au fost luați prizonieri de război. În data de 1 octombrie a anului 1942, vaporul japonez „Lisbon Maru" cu 1.816 prizonieri britanici şi din alte ţări la bord a ajuns în zona maritimă Zhoushan. Acesta a fost atacat de o torpilă americană şi s-a scufundat. Pescarii de pe insulele Qingbang şi Miaozihu au auzit explozia şi au văzut trupuri neînsufleţite plutind pe apă si mulţi straini pe bucaţi de lemn din vaporul explodat. Pescarii chinezi au considerat că trebuie să ajute neapărat aceşti oameni, indiferent din ce parte a lumii sunt. Salvarea de vieți omenești pe mare este în mentalitatea lor", povestește Shen Dan, director adjunct al Biroului Turistic Miaozihu.

- Cum au reușit să-i salveze?

- Pescarii i-au tras pe străini în barcă, unul după altul. Din păcate, bărcile lor erau mici atunci. Încăpeau numai câte 5-6 persoane într-una. Pescarii cu bărcile pline mergeau apoi cu străinii salvați la mal, îi lăsau acolo și se întorceau după alții, fără să-i sperie sau oprească atacurile japonezilor. Era o zi cu valuri mari, iar pescarii vâsleau atunci bărcile cu mâinile. Până la miezul nopţii, 198 de pescari de pe insulă, cu 46 de bărci, au salvat 384 militari britanici, făcând 65 de drumuri de la locul unde se scufundase vaporul, până pe insulă. Ceilalți prizonieri britanici şi-au pierdut viaţa.

- Ce au făcut pescarii cu militarii britanici salvați? Era război, viața lor nu era deloc ușoară.

- Pescarii i-au dus pe britanici în casele lor sau la temple. Într-adevăr, în acea perioadă, pescarii trăiau greu, pentru că insulele erau blocate de japonezi. Cu toate acestea, ei i-au primit pe britanici ca oaspeţi şi le-au dat din puținul lor, chiar și peștele uscat și alimentele pe care nu le aveau de obicei, zilnic, la masă. Le-au dat şi haine. Conform unui martor ocular, câțiva britanici aveau febră și vroiau să mănânce ceva dulce. Pe vremea aceea, zahărul era foarte scump, iar pescarii îl țineau ascuns în hainele din dulap. Cu toate acestea, au pregătit din zahăr un fel de sirop pentru ei.