"Când marea turbează de valuri împinsă

Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,

Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,

Când tunete cânt;

Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde

O rază de aur se toarce uşor

Şi-n fundul sălbatec al mării pătrunde

Prin vânt şi prin nor …"

Aceste câteva versuri din poezia Când marea… de Mihai Eminescu, pe care le ador, mi-au venit în minte, în timp ce mergeam cu vaporul, în a doua zi a călătoriei mele în Marea Chinei de Est, de pe insula Zhujiazian care face parte din grupul de insule Zhoushan, unde am rămas peste noapte, spre mica insuliță Miaozihu din grupul de insule Dongji. A fost o zi de toamnă superbă, iar marea nesfârșită care se întindea în fața mea, mă îndemna la visare și să dau drumul sentimentelor în valurile ei verzi de culoarea jadului. Din când în când, gândurile mele erau tulburate de bărcile pescarilor care ieșeau în larg sâmbătă dimineața sau de câte o mică insuliță pe care trona fie o pagodă, fie statuia lui Buddha. Îmi este mai drag, acum, decât oricând glasul mării și parcă, pentru acele clipe, marea a fost doar a mea. Nu-mi amintesc cum au trecut cele două ore de drum, când colega mea Alina (Li Xin), îmi spune că am ajuns pe insula Miaozihu. Mă bucur și abia aștept să ascult poveștile fermecătoare ale locuitorilor din zonă. Pe insulă, oamenii își văd liniștiți de treburile lor. Unii uscă la soare peștele și fructele de mare, alții pescuiesc, iar alții așteaptă vizitatorii în hotelurile frumos amenajate. Grupul nostru din Radio China Internațional ajunge acasă la Wu Aiqin, o femeie trecută de 60 de ani, care m-a impresionat prin dârzenia și înțelepciunea ei. Și-a transformat casa în hotel, în anul 2003 și acum viața ei s-a schimbat. „În anul 2000, soțul meu s-a îmbolnăvit, suferea de cancer. Fiul meu avea ceva afaceri, dar nu-i mergea bine și a fost nevoit să plece în altă provincie. Ca să avem ceva venituri, am deschis un magazin alimentar, dar era greu. În 2003 au început activitățile de promovare a turismului în regiune și au fost reamanajate casele din jurul magazinului meu. Acestea au fost transformate în hotele cu camere pentru 3-4 persoane și baie comună. Odată cu dezvoltarea turismului local, au început să vină tot mai mulți turiști. Într-o zi, unul dintre ei mi-a spus că nu ofer prea multe condiții și că acestea ar trebui îmbunătățite. Așa am decis să rearanjez totul. Am făcut camere pentru 2 persoane, fiecare dintre ele cu design diferit, cu televizor și baie proprie, aer condiționat, iar pe holuri am pus tablouri făcute de mine, pentru că am vrut ca turiștii care vin la noi să simtă că ar fi pe mare."